În martie 2016, părțile vătămate au obținut strămutarea dosarului de la Inspectoratul de Poliție Botanica, la Procuratura Municipală. Aici, materialele cauzei au fost transmise în gestiune lui Grigore Dântu, care le-a permis părților vătămate să le analizeze. Anume așa a aflat Pavel Grosu, ba chiar a obținut și dovezi, despre numeroasele nereguli admise de polițiștii de la Botanica, despre care am vorbit în edițiile anterioare. Însă, contrar așteptărilor sale, abaterile au continuat și după ce investigațiile au fost mutate la Procuratura Municipală. Începând din primele zile, începând cu primul procuror desemnat, Grigore Dântu. Acesta i-a permis unui învinuit din dosar, singurul pe acea vreme, să plece din Republica Moldova.

De fapt, procurorul a emis o ordonanță prin care a dispus prelungirea interdicției de a părăsi Republica Moldova, doar că nu i-a adus-o la cunoștință. Acest document ar fi trebuit să fie semnat de învinuit și apărătorul său, iar ulterior să fie trimis poliției pentru a fi luate măsurile necesare.

Între timp, pentru examinarea materialelor acestei cauze penale, alături de Dântu a fost desemnată și procurorul de la Municipală, Aliona Burlacu. Ei investigau în paralel cazul de furt și plângerile părților vătămate cu privire la abaterile admise de anchetatorii din sectorul Botanica. Dântu și Burlacu au căzut de acord, între ei, neoficial, că dosarul are numeroase semne de neglijență. În ediția trecută am publicat un fragment din înregistrarea unei convorbiri dintre cei doi, în care ei spuneau că pentru încălcările admise ar trebui să fie trași la răspundere atât polițiști și procurori, cât și șefi de-ai acestora. În aceeași convorbire Burlacu își exprimă indignarea față de mai multe nereguli din dosar, pe care le-am descris și noi în edițiile trecute. De exemplu, se referă la faptul că nu au fost ridicate imaginile video de pe o camera de supraveghere care ar fi putut să-i filmeze pe hoți. Sau la detaliul dubios că s-au solicitat informații doar de la companiile de telefonie mobilă Orange și Moldcel, dar nu și de la Moldtelecom.

De fapt, procurorul a emis o ordonanță prin care a dispus prelungirea interdicției de a părăsi Republica Moldova, doar că nu i-a adus-o la cunoștință. Acest document ar fi trebuit să fie semnat de învinuit și apărătorul său, iar ulterior să fie trimis poliției pentru a fi luate măsurile necesare.

Între timp, pentru examinarea materialelor acestei cauze penale, alături de Dântu a fost desemnată și procurorul de la Municipală, Aliona Burlacu. Ei investigau în paralel cazul de furt și plângerile părților vătămate cu privire la abaterile admise de anchetatorii din sectorul Botanica. Dântu și Burlacu au căzut de acord, între ei, neoficial, că dosarul are numeroase semne de neglijență. În ediția trecută am publicat un fragment din înregistrarea unei convorbiri dintre cei doi, în care ei spuneau că pentru încălcările admise ar trebui să fie trași la răspundere atât polițiști și procurori, cât și șefi de-ai acestora. În aceeași convorbire Burlacu își exprimă indignarea față de mai multe nereguli din dosar, pe care le-am descris și noi în edițiile trecute. De exemplu, se referă la faptul că nu au fost ridicate imaginile video de pe o camera de supraveghere care ar fi putut să-i filmeze pe hoți. Sau la detaliul dubios că s-au solicitat informații doar de la companiile de telefonie mobilă Orange și Moldcel, dar nu și de la Moldtelecom.

Într-o altă zi, procurorul Dântu i-a cerut învinuitului să-i ducă covoarele la overlock. După care să i le aducă acasă. Mai mult. Angajatul Procuraturii Municipale îl avertizează pe acuzat despre faptul că telefonul său este ascultat. Astfel, el desființează o acțiune de urmărire penală menită să-i identifice pe hoți și spulberă ultimele speranțe nutrite de victimele furtului de a recupera măcar ceva din paguba de peste două milioane de lei.

Schimbul de favoruri între procuror și inculpat a ajuns și până la aceea că înainte de audierile oficiale, Dântu îi sufla întrebările ca să-și pregătească răspunsurile. Întrebări pe care nici măcar nu el le formula. I le aduceau părțile vătămate. Iată un fragment de înregistrare, din care rezultă că Pavel Grosu i-a înmânat procurorului un șir de întrebări, pe care să i le adreseze acuzatului.

În continuare publicăm un fragment, din care rezultă că după plecarea lui Pavel Grosu, când învinuitul intră în birou la procuror, acesta îi înmânează foile pregătite de partea vătămată. În aceste notițe, în afară de întrebări era specificat și contextul amănunțit - informații obținute independent și cu greu de către victime, nu datorită, ci în pofida implicării pe care a avut-o justiția în acest caz. Dântu îi înmânează învinuitului aceste date și îl trimite pe hol să le studieze.

Pavel Grosu susține că i-a prezentat aceste înregistrări șefului de pe atunci al Procuraturii Municipale, Igor Popa, în prezent șef-adjunct al Procuraturii Generale. Însă, spune vorbitorul nostru, în loc să înceapă investigații în privința subalternului său „împrietenit” cu învinuitul, Popa ar fi amenințat că va porni un dosar penal pentru interceptarea unui procuror. De atunci, lui Pavel Grosu i s-a interzis categoric accesul la materialele dosarului. Omul spune că a ajuns în audiență și la procurorul general, Eduard Harunjen.

Procurorul Grigore Dântu a ieșit la pensie în 2016. A plecat onorabil din sistem. A primit și o îndemnizație de câteva sute de mii de lei. Împreună cu salariul, în ultimul an de activitate Dântu a încasat 430 de mii. Deocamdată, nu avem o reacție din partea lui, deși am mers de mai multe ori să-l căutăm la el acasă și i-am lăsat datele noastre de contact.

În înregistrările care ne-au fost prezentate, discursul procurorului Grigore Dântu abundă în cuvinte necenzurate folosite la adresa lui Pavel Grosu, parte vătămată în dosarul pe care îl avea în gestiune și pentru examinarea căruia era plătit de stat. Nu vom publica aceste expresii subterane, dar suntem deschiși să le prezentăm, eventual, unui procuror, care ar manifesta dorință să investigheze acțiunile colegului sau chiar colegilor săi. Din păcate, la etapa la care am ajuns în investigarea acestui dosar penal, cu detalii pe care încă urmează să le publicăm, constatăm că nu există semne că s-ar putea găsi un asemenea anchetator. Unul, căruia să-i pese de faptul că prin asemenea exemple, justiția este compromisă, dezonorată, făcută zdrențe, de cei care ar trebui să stea la straja ei.

Pavel Grosu afirmă că de patru ani de când are de furcă cu poliția și procuratura a fost insultat și umilit de nenumărate ori. Asta pentru că anchetatorii erau deranjați de faptul că el mergea des să le ceară informație în legătură cu investigațiile desfășurate pentru descoperirea furtului din garaj. Părțile vătămate susțin că încă din primele luni au avut un conflict cu unul dintre polițiștii din grupul de urmărire penală. Spun că au fost amenințate că dosarul va rămâne nedescoperit.

Ulterior, ofițerul de investigații Igor Zatic, audiat la procuratură, a negat că un asemenea incident ar fi avut loc.Totuși, în urma plângerilor depuse de victime, el a fost exclus din grupul de lucru. Victimele au mai multe întrebări față de acest polițist. El însă le răspunde cu minciuni. De exemplu: În ziua furtului, Igor Zatic făcea parte din echipa de polițiști venită la fața locului pentru primele investigații. Tot acolo se afla și o rudă de ale părților vătămate - persoană indicată de acestea drept principal suspect. Zatic a purtat discuții cu bănuitul chiar la fața locului, o confirmă anumite mărturii depuse în cadrul dosarului. Însă, după ce polițiștii și părțile implicate au plecat de la garaj, urmând să se întâlnească la inspectorat pentru pornirea urmăririi penale, Zatic l-a contactat pe suspect de două ori. Acest lucru este confirmat de informațiile obținute în cadrul cauzei penale de la companiile de telefonie mobilă. Ceea ce le-a dat de bănuit victimelor este că una dintre convorbiri între polițist și bănuit a avut loc lângă domiciliul suspectului. În apropiere de Aeroport. Cei doi vorbitori au fost localizați de aceeași antenă de telefonie.

Ce căuta polițistul lângă casa suspectului?, au întrebat părțile vătămate. Însă ofițerul de investigații le-a răspuns cu o minciună. Atât lor cât și în audieri la procuratură. A spus că el ar fi efectuat acel apel nu în regiunea Aeroportului, ci lângă garaj. O asemenea versiune este exclusă de un răspuns dat de compania de telefonie mobilă, care afirmă că nu există posibilitatea ca un apel efectuat de unde indică polițistul, să fie localizat de antena de la Aeroport. Zatic a spus că l-a sunat pe bănuit pentru a-l chema la poliție. Pentru ce l-a sunat și a doua oară?, au mai întrebat victimele furtului. Polițistul le-a răspuns, atât lor, cât și la procuratură, că bănuitul întârzia și de aceea l-ar fi sunat pentru a-l chema repetat la inspectorat. Versiune exclusă din nou de datele din interceptări, care arată că nici Zatic nu se afla la poliție în acel moment, astfel încât nu avea de unde să știe dacă suspectul a venit sau încă nu. Am încercat să-i oferim posibilitatea să explice aceste neconcordanțe, însă polițistul a refuzat să discute cu reporterul Jurnal TV.

Părțile vătămate mai spun că pe parcursul derulării urmăririi penale, în loc să facă investigații reale, anchetatorii au încercat să împingă diferite versiuni supte din deget. Precum, de exemplu, că furtul ar fi fost înscenat de proprietarul garajului, Ion Grosu. Versiune pentru care nu s-a găsit vreo bază pentru a fi înaintată în mod oficial. Pe parcursul investigațiior desfășurate de echipa noastră, ne-am ciocnit sporadic de aluzii în această direcție. Până și un polițist cu funcție înaltă, care ne-a interzis să-l cităm, ne-a sugerat că Ion Grosu ar fi avut motive să însceneze furtul pentru a nu fi nevoit să-i restituie banii fratelui său. Întrebarea este de ce atunci această versiune nu a fost lansată oficial? Ea pare să fi fost împinsă printr-un fel de „telefon stricat” cu un singur scop - de a argumenta lipsa unei anchete reale și a unor rezultate... Încercările polițiștilor de a găsi bază pentru această versiune au ajuns până la falsificare de documente. Există dovadă că polițistul care conducea urmărirea penală, Ion Romașcu, a falsificat declarațiile unui martor în acest sens. Iată un proces verbal de audiere, în care polițistul notează cuvintele martorului, iar acesta, la rândul său, semnează că afirmațiile îi aparțin. Una dintre declarații spune: „Din câte cunosc despre cetățeanul Grosu Ion, cred că Grosu Ion putea singur să însceneze acest furt, luând în considerație și faptul că nu toți banii erau ai lui”. Subliniem că scopul investigației noastre nu este să stabilim cine a furat banii, ci să analizăm acțiunile polițiștilor. Iar versiunea că Ion Grosu ar fi fost implicat cumva nu a fost examinată în mod oficial, până la urmă. Martorul audiat de Romașcu a negat în ședință de judecată că această frază i-ar aparține.

Subliniem că în martie 2015, în timp ce consfințea această declarație, luată nu se știe de unde, Romașcu întârzia să efectueze măsuri de urmărire penală în privința suspecților indicați de victime. Perchezițiile și audierile oficiale în care au fost vizate persoanele bănuite, iar ulterior acuzate, au avut loc abia în martie-aprilie. Iar unele nu au mai avut loc niciodată, chiar dacă au fost autorizate de către judecători.

Ca și Igor Zatic, fostul polițist Ion Romașcu a refuzat să răspundă la întrebări cu privire la acest dosar.

Totodată, părțile vătămate afirmă că polițiștii ar fi răspândit minciuna precum că banii furați din garaj ar fi fost dobândiți în mod ilicit. Asta deși ele le-au spus că pot prezenta acte care să confirme proveniența banilor. Această minciună ar fi ajuns tocmai până la urechile ministrului de Interne de pe atunci, Oleg Balan. În cadrul unei audiențe avute la MAI, Pavel Grosu a auzit-o de la Gherghe Cavcaliuc, care astăzi este șef adjunct al Inspectoratului General de Poliție.

Nu am reușit să discutăm cu Gheorghe Cavcaliuc cu privire la acest dosar penal, dar vom mai insista, deoarece unele dintre acuzațiile victimelor îl vizează personal. Va urma.