Încă din 2012, pe când conducea Ministerul Finanțelor, care avea în gestiune pachetul statului la Banca de economii, Veaceslav Negruța a dat alarma cu privire la acțiunile dubioase ale unor acționari minoritari, care au venit la BEM în urma unor decizii judecătorești, potrivit unei scheme clasice de atac raider. Ministrul a informat conducerea de vârf și instituțiile de control că există riscul ca un grup de persoane cu interese obscure să se infiltreze într-un segment important din sistemul bancar. Că următorul pas al minoritarilor de la Banca de economii ar putea fi să ceară capitalizarea acesteia și să organizeze lucrurile astfel, încât Guvernul să nu mai participe. Asta s-a și întâmplat în 2013, când statul a cedat o parte din pachetul său și a pierdut controlul. Negruța a vorbit și în fața deputaților, doar că puțini dintre ei au manifestat interes. Unii s-au preocupat mai mult să obțină un loc în consiliul Băncii de economii.

Între timp, în 2013, Sergiu Ciobanu, fostul ministru adjunct al Economiei, numit, cităm, „pe linia PL”, a obținut un fotoliu de director al Agenției de Reglementare în Energetică, unde activează și astăzi. Iar la Banca de economii s-a adeverit scenariul prezis de Negruța, care părea să fie atât de neverosimil pentru unii, cu un an mai devreme. Minoritarii au cerut capitalizare, statul nu a participat la emisiunea suplimentară de acțiuni și a cedat peste 20 la sută din pachetul total de 56. Anume în consecința acelor evenimente, Banca de economii a ajuns pe mâna lui Ilan Șor, cel care, în acea perioadă, tocmai preluase controlul asupra Unibank și a Băncii Sociale. Pentru o ulterioară golire a rezervelor valutare ale statului era nevoie ca în pachetul băncilor controlate să intre și o instituție de sistem, una cu capital de stat. A urmat, dar mai bine zis, a continuat, doar că la turații accelerate, scoaterea banilor din cele trei instituții financiare prin credite neperformante. Până pe 27 noiembrie 2014, când, sub pretextul grijii față de deponenții de bună credință s-a deschis seiful Băncii Naționale. Pentru realizarea acestui episod a fost nevoie de modificarea prealabilă a legislației și adoptarea în secret a unor hotărâri de Guvern. În iulie și septembrie 2014, Guvernul Leancă și-a asumat răspunderea pentru pachetele de legi, prin care a legalizat procedura la care a recurs, în secret, în noiembrie a aceluiași an - garantarea de către stat a unor credite de urgență acordate de BNM din rezervele valutare. Prima asumare a trecut fără scârț. La a doua însă, unii deputați din opoziție păreau să fi adulmecat ceva necurat la mijloc. Dar și asta a trecut.

În loc de reacție, Iurie Leancă a fluturat drapelul integrării europene, așa cum face frecvent și astăzi, în situații dificile.

Peste mai puțin de două luni, pe 7 noiembrie 2014, guvernarea, cităm, „europeană și democratică”, se întrunea în ședință unde, în secret, împuternicea Ministerul Finanțelor să emită garanții de stat pentru ca BNM să acorde băncilor, în caz de necesitate, credite de urgență în valoare de până la 9,5 miliarde de lei. În anul următor, o decizie similară pentru o sumă de 5,3 miliarde era luată de un alt executiv format de aceeași guvernare așa-zisă europeană și democratică. Veaceslav Negruța afirmă că aceste sume nu erau justificate și subliniază faptul că lovitura finală în cele trei bănci, scoaterea a 13 miliarde de lei în offshore, s-a adat abia după ce Guvernul a acordat prima garanție.

Peste doi ani după acordarea garanțiilor de stat a urmat convertirea acestora în datorie publică. Suma aproape că s-a dublat, pentru că s-a adăugat o dobândă anuală de 5 la sută pentru Banca Națională. Astfel, 13 miliarde au devenit 25 de miliarde. Și această decizie s-a luat prin asumare de răspundere a Guvernului. De această dată, în Parlament a mers premierul Pavel Filip.

Minciună este că actuala guvernare ar fi alta decât cea anterioară. Atât Iurie Leancă cât și Chiril Gaburici se regăsesc astăzi în Guvernul Filip. Atât Filip, cât și Candu, au participat la adoptarea hotărârii de Guvern, prin care s-a acordat prima garanție. Candu a și contrasemnat acel document. Era campanie electorală, însă, atât Candu, cât și Filip s-au retras temporar din cursă pentru a participa la acea ședință de Guvern, din 7 noiembrie 2014. Mai mult. Andrian Candu, care era ministru al Economiei și Pavel Filip, care conducea Ministerul Tehnologiei Informației, au participat activ la dezbaterile pe marginea acelei hotărâri. Potrivit stenogramei ședinței, desecretizată ulterior, Candu și Filip îl convingeau pe fostul ministru de Interne, Dorin Recean, că ar exista oarecare filtre pentru a împiedica situații în care resursele statului să ajungă în altă parte decât la deponenții onești. Despre faptul că așa-zisele filtre nu au fost în măsură să protejeze resursele statului vom vorbi în una din edițiile următoare ale campaniei ”Unde-i miliardul?”.

Un alt argument invocat de guvernare pentru convertirea garanțiilor de stat în datorie publică au fost oarecare condiționări din partea finanțatorilor externi. Veaceslav Negruța afirmă, însă, că pentru FMI era important ca rezolvarea problemei să fie stipulată pe hârtie, dar nu modalitatea rezolvării.

Încă un argument invocat de guvernare a fost că datoria publică va descrește odată cu prezentarea, de către agenția internațională Kroll, a strategiei de recuperare a mijloacelor fraudate.

Adevăr este că peste un an de la acele declarații, în decembrie 2017, când strategia în care își punea atâtea speranțe a fost deja prezentată, Pavel Filip nu mai părea la fel de optimist în ceea ce privește recuperarea banilor cu ajutorul Kroll. El și-a exprimat părerea că 90 la sută din persoanele menționate în acel document ar fi oneste. Raportul nu a fost făcut public nici până în prezent. Lucrarea prezentată de Kroll, deși a fost trimisă de la BNM la CNA pentru a fi luată în calcul, nu pare să aibă greutate, decât atunci când le este convenabili celor care o pomenesc. Procurorii au elaborat o cu totul altă strategie de recuperare a banilor, care, în opinia lui Veaceslav Negruță, distrage atenția de la ceea ce este important.

Am realizat acest material drept o introducere pe tema garanțiilor de stat - un episod al furtului miliardului, care continuă și astăzi prin datoriile pe care le plătesc cetățenii moldoveni. În următoarele ediții vom publica probe, potrivit cărora, firme implicate în furtul miliardului au beneficiat și de resurse din acele garanții. Banii s-au dus în offshor, iar factura o plătim noi.