Am reușit să-i prindem împreună doar pe jumătate dintre copii. În familia părintelui Serghei din Ceadîr-Lunga cresc opt băieți și opt fete. Îi cheamă Tit, Elizaveta, Serghei, Afanasie, Maria, Irina, Nicolae, Varvara, Alexei, Nadejda, Trifan, Ivan, Anna, Olga, Iulia și Kiril. Cel mai mare are 22 de ani, iar cel mai mic, doar un an. Părinții recunosc că le este greu să țină minte zilele de naștere.

SERGHEI LAZAREV, protoiereu: "Aproape în fiecare lună. Uneori avem câte trei zile de naștere pe lună, în februarie, de exemplu. Dumnezeu a considerat că așa trebuie, că e corect, iar noi acceptăm și îi mulțumim. Nu ne facem planuri, așa cum e la modă acum."

Pentru terciul de la micul dejun au nevoie de trei litri de lapte, două pâini și un pachet de unt pentru tartine. La prânz - cinci kg de cartofi. Cel mai important este însă că fiecare copil își primește porția de dragoste.

LUDMILA LAZAREV, preoteasă: "Ei se apropie de mine, eu îi îmbrățișez și le spun: „Ești cel mai bun, ești cel mai iubit! Dar nu spune nimănui, e un secret”. Ei înțeleg că sunt cei mai iubiți."

Părinții spun că la început le era destul de greu. Ludmila a vrut să studieze medicina, dar copiii, care apăreau unul după altul au făcut-o să înțeleagă că meseria cea mai importantă pentru ea este cea de a fi mamă.

LUDMILA LAZAREV, preoteasă: "Poate e o iresponsabilitate deja? O frivolitate să naști al 16-lea copil? În timpul nașterii înțelegeam însă că totuși e providența lui Dumnezeu. El îmi e alături. Simt asta la nivel fizic."

SERGHEI LAZAREV, protoiereu: "Când a apărut al patrulea copil, am avut un moment de criză. Cam o lună m-a aflat parcă într-o stare de trans, deoarece copiii noștri vin unul după altul. Primii șapte s-au născut unul după altul, în fiecare an."

Unul dintre copii s-a născut chiar în noaptea Învierii, ceea ce i-a făcut pe părinți să creadă că e un semn de la Dumnezeu. Mai mult, au avut curajul să adopte un copil. E vorba despre o fată lăsată fără grijă părintească, pe care Ludmila a cunoscut-o la spital.

LUDMILA LAZAREV, preoteasă: "Am rugat să o luăm la noi pe timp de vară. Am scris cerere, iar peste câteva zile a început să ne numească „tată” și „mamă”. Am înțeles că nu vom putea s-o ducem înapoi. Nu a fost totul perfect, nu toți copiii au acceptat-o. Avea un comportament straniu, uneori inadecvat. Putea să se apropie de străini și să le ceară mâncare sau apă."

Acum copila s-a încadrat perfect în familie și este mereu gata să le sară în ajutor fraților și surorilor. Decizia de a naște mulți copii trebuie să fie una asumată, iar mămicile trebuie să știe că vor trebui să treacă prin multe greutăți, spune Ludmila.

SERGHEI, 18 ani: "Desigur, conflictele din interior sunt inevitabile. Dacă se întâmplă însă să vină ceva din exterior, probleme la școală, de exemplu, atunci ne unim forțele, ne apărăm. Nici nu mai contează cine are dreptate."

VARVARA, 11 ani: "Mai des ne certăm cu băieții. Cu fetele se întâmplă rar. Îmi place că am mulți frați și surori. Dacă aș fi singură, m-aș fi plictisit."

LUDMILA LAZAREV, preoteasă: "Dacă cineva nu e acasă, atmosfera nu e aceeași. Parcă lipsește un detaliu. Cineva e mai vesel, altul trebuie încurajat. Unul cântă, altul desenează. Când cineva lipsește, ne dăm seama că ceva nu e în regulă."

Serghei, Ludmila și copiii mai mari slujesc la Biserica Icoanei Maicii Domnului din Kazan, din Ceadîr-Lunga. Fetele cântă în corul bisericesc, iar băieții ajută la slujbe. Tatăl lor este convins că viața tuturor copiilor trebuie să fie strâns legată de Dumnezeu.

Copiii recunosc că se confruntă cu multe prejudecăți și discriminare din cauza că sunt o familie numeroasă. În pofida acestui lucru, nu duc lipsă de nimic. Sunt bine îmbrăcați, încălțați, au mulți prieteni și cel mai important, își iubesc familia.

VARVARA, 11 ani: "La făcut curățenie ne ajutăm unul pe altul. Surorile mai mari mă ajută cu lecțiile. Sora m-a învățat să merg pe bicicletă."

Părintele Serghei povestește că deseori exemplul lui îi motivează și pe alții să facă mai mulți copii, iar experiența de preot îl ajută să găsească mai ușor limbă comună cu familia.

SERGHEI LAZAREV, protoiereu: "Nu ne punem ca scop să ne descurcăm. Pur și simplu trăim. Cât va da Dumnezeu, atâția vor fi. Va da 20 - vor fi 20, 25."

Singura problemă este casa mică în care se înghesuie copiii și care aparține părinților Ludmilei. Familia visează să aibă propriul cuib.