Alexei și Ludmila Arnăut din satul Gura Galbenei au câte 83 și 81 de ani, dar dorul de copii și de școală nu-i lasă
„Foști profesori nu există”, spun dascălii, care sunt demult la pensie. Orice sunet de clopoțel îi face să tresară, iar inima să bată la fel ca în cei 40-50 de ani de activitate. Alexei și Ludmila Arnăut din satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia, au câte 83 și 81 de ani, dar dorul de copii și de școală nu-i lasă.
ALEXEI și LUDMILA ARNĂUT, foști profesori: "Am predat în școală 47 de ani. -Ați lucrat și după vârsta de pensionare? -Da, am lucrat 12 ani după vârstă, după ce am ieșit la pensie, am lucrat. Și el tot. -De ce? Că nu era cine să vă înlocuiască? -Da, nu era cine să ne înlocuiască. Mie mi-i interesant la școală pentru că eu iubesc copii. Cu ei eu întineresc."
Totul s-a schimbat - elevii, profesorii, societatea, sistemul educațional. Nimic nu este ca înainte, spun foștii profesori din Gura Galbenei.
ALEXEI și LUDMILA ARNĂUT, foști profesori: "Lumea s-a schimbat. Deja școlarii nu prea învață. Așa mi-au zis învățătorii, știți ori n-au interes să învețe, că totuna se duc peste hotare să lucreze. La școală la noi era mia de elevi, o mie 200, o mie patru sute de școlari, dar acum au rămas îmi pare că doar patru sute. Când mergeai pe stradă aveai o plăcere, te întâlneai dimineața cu copiii: bună dimineața, bună dimineața. Acum merge, nici habar de grijă, nici nu se uită. După o viață dedicată școlii, Alexei și Ludmila Arnăut primesc o pensie mică - puțin peste două mii de lei, fiecare. În ajutor le vin copiii.
ALEXEI și LUDMILA ARNĂUT, foști profesori: "Acum am două mii și patru sute. -Și dvs? -El puțin mai mult. Două mii și... -Și vreo șase sute, așa. Noi avem noroc că avem copii buni și nepotul. Lemne, Andrei mi-a cumpărat încă în mai, zece cuburi, ca să avem. Este un ajutor foarte mare. Nepotul mi-a făcut soba acum, vara asta, când a auzit că gazul se scumpește.
ALEXEI și LUDMILA ARNĂUT, foști profesori: "Bine că noi nu cumpărăm haine, pensia noastră e numai pentru leacuri, mâncare și facturi. -Acel care a muls și păscut vacile și cel care a prășit și semănat, da și asta trebuie, dar are mai mare pensie ca învățătorul care a educat și a crescut copii."
Dorul de școală e mare pentru că foști profesori nu există, de aceea uneori mai trec pragul școlii în care au activat aproape jumătate de secol.
ALEXEI și LUDMILA ARNĂUT, foști profesori: "-Vă este dor de școală? -Foarte dor. Des și acum mă duc la școală să văd copiii, să văd învățătorii. Mi-e dor de școală. Când intru în școală mi se bate inima, parcă am venit la lecție."
