Cu mătușa Maria am făcut cunoștință pe ulițele satului Petrunea din raionul Glodeni. I-am spus că vrem să aflăm cum o duce lumea de prin satele Moldovei iarna, așa că femeia ne-a poftit la ea acasă.

A dat pe aceste lemne aproape trei mii de lei, deși are o pensie de numai 1560 de lei. Într-o cameră mică, locuiește împreună cu soțul său cu dizabilități - și el cu o pensie mizeră. Trăiesc de azi pe mâine.

Pe lângă sărăcia căreia trebuie să-i facă față, femeia suferă de hipertensiune și boli cardiace. Acum tocmai s-a întors de la spital.

De la copii nu așteaptă ajutor. Spune că nici ei nu o duc mai bine. Iar de la stat cu atât mai mult nu mai cere nimic. Pentru că soțul a încercat să se angajeze, familia a fost lipsită de ajutor pentru perioada rece a anului.

Peste drum, un bărbat pregătea nerăbdător lemnele pentru foc. Deja se însera, iar în casă îl aștepta mama sa, țintuită la pat.

Bărbatul ne-a spus că lucrează paznic la școala din sat - funcție pentru care primește doar două mii de lei. Asta în timp ce pentru un metru cub de lemne a plătit 900 de lei.

Spune că în sat sunt și case gazificate, dar facturile pe care le-au primit sătenii pentru decembrie îi fac să revină la focul din vatră.

Alt raion, alt sat, dar aceleași griji. La Obreja Veche din Fălești am întâlnit-o pe Alexandra, care a făcut totul anul economii pentru a procura de 3000 de lei lemne și cărbune de 2000 de lei.

În ziua în care am vizitat-o, femeia a tăiat ultima rață. Alte rezerve alimentare nu are. Cu îngrijorare, spune că va fi nevoită să dea bani și pe mâncare. Noroc de copii, care o mai ajută.

Conform datelor Biroului Național de Statistică, 57 la sută din gospodăriile din țară sunt conectate la rețeaua de gaze. La sate ponderea este mai mică - de nici 40%. Asta în timp ce consumatorii achită peste 11 lei pentru m3 de gaze naturale.