Investigația a pornit de la un studiu efectuat de angajații Institutului mediului ambiant din Slovacia, care în vara anului 2019 au colectat probe pentru a analiza conținutul de pesticide și chimicale industriale în apa Nistrului. Rezultatele sunt apocaliptice: 41 la sută din poluanți sunt pesticide, 38 la sută – preparate farmaceutice, 4 la sută – substanțe narcotice, 4 la sută – stimulatori, 3 la sută – îndulcitori și 10 la sută – deșeuri chimice. Normele admise sunt depășite de 12 ori.

Potrivit Institutului mediului ambiant din Slovacia, cel mai poluat punct din Republica Moldova este localitatea Gura Bâcului, unde râulețul se revarsă în Nistru. Valorile-limită sunt depășite de zece ori, fiind detectați cel mai mare număr de compuși chimici – 71. Râulețul Bâc trece prin cel mai mare oraș din Republica Moldova, Chișinău, unde sunt concentrate cele mai multe întreprinderi. Potrivit lui Lilian Munteanu, șeful Inspecției pentru Protecția Mediului Chișinău, mulți antreprenori nu asigură preepurarea apei reziduale, dar invocă faptul că au încheiate contracte cu Întreprinderea Municipală Apă-Canal. La rândul său, Apă-Canal trebuie să epureze apele reziduale și să le dea în receptorul natural epurate, a declarat Munteanu.

De regulă, întreprinderile din Chișinău preferă să plătească la Apă-Canal Chișinău suprataxe pentru apa poluată, pe care o varsă în canalizare, decât să-și instaleze stații de pre-epurare. În consecință, acest fapt duce inevitabil la ieșirea din funcțiune a stației de epurare din Chișinău. Administrația Apă-Canal Chișinău a refuzat dialogul cu reporterii, solicitând doar să îi fie trimise întrebări în scris. Cei din conducerea întreprinderii dau vina pe concentrațiile majorate de poluanți în apa din amonte stației, iar responsabilii de calitatea apei și cei de protecția mediului consideră că nu ar trebui să intrăm în panică. După ce reporterii de investigație au obținut rezultatele analizelor Laboratorului de referință al Agenției de Mediu de la Chișinău, le-au transmis experților independenți. Ilia Trombițki, directorul executiv al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului Nistru „Eco-Tiras”, o organizație neguvernamentală, consideră că analizele Laboratorului de referință „nu reflectă realitatea”. El explică această situație prin faptul că angajații Laboratorului de la Chișinău colectează probe de apă de două-trei ori pe lună, iar poluarea se produce în 24-48 de ore. Un alt expert, de la Tiraspol, care a solicitat anonimatul, a explicat rezultatele „deocheate” ale Laboratorului din Chișinău prin faptul că probele sunt colectate în zilele de lucru și, cel mai probabil, de pe mal.

Pe de altă parte, un funcționar al Laboratorului care a dorit să rămână anonim a declarat că atunci când vine vorba de calitatea apei conform parametrilor microbiologici măsurați în raportul pentru 2018, situația este de-a dreptul alarmantă. Iar pe cursul Nistrului, poluarea se intensifică. Valorile bacteriile de putrefacție, care trăiesc pe cadavre de animale, plante sau fungi, sunt foarte mari. Raportul menționat oferă gradul „foarte poluat” al acestor bacterii extrem de periculoase în zona Soroca. În ciuda acestui fapt, localnicii pescuiesc aici anul împrejur, cu mici excepții. Toate aceste probleme au început la Soroca în 1996, când stația de epurare de la Țekinovka, din regiunea Vinița, Ucraina, care deservea orașul din partea moldovenească a râului, a încetat să funcționeze. Deși Republica Moldova și Ucraina sunt acum state independente, după prăbușirea URSS, stația de epurare nefuncțională de la Țekinovka, de pe malul ucrainean, continuă să fie gestionată de partea moldovenească. Problema cea mai mare este că acest obiectiv, aflat în paragină, este o adevărată bombă ecologică pentru întreaga regiune. La stația din Țekinovka sunt abandonate șapte rezervoare cu clor lichefiat, pentru prelucrarea apelor reziduale. Două dintre astea au capacitate de două tone, iar celelalte cinci – de câte o tonă. Potrivit investigației, lipsa unei stații de epurare funcționale la Soroca este rezultatul a peste două decenii de lupte politice locale și al corupției perpetuate pe toată această perioadă. Vina este împărțită între conducerea Consiliului Municipal și a Primăriei. Întreprinderea care gestionează apa curentă a orașului și a împrejurimilor - „Regia Apă-Canal Soroca” - este împotmolită în datorii și o sinecură pentru cei, care pun mâna pe putere și apoi o exploatează în interes propriu. „Regia Apă-Canal Soroca” a început să aibă probleme din 2007, când a luat două credite, de jumătate de milion de euro, pentru a moderniza niște sonde de extragere a apei, aflate în vecinătatea Sorocii, în satul Egoreni. Imediat după această operațiune, Guvernul comunist de atunci a decis ca „Regia Apă-Canal” să nu mai extragă propria apă din sondele Egoreni, în care a investit, ci să cumpere apă, la preț aproape dublu, de la Aqua Nord, o întreprindere falimentară a statului.

Anii au trecut, iar vechea stație de la Țekinovka s-a deteriorat mai tare, inclusiv din cauza furturilor. În jurul stației roiesc și alte probleme de natură penală, scheme dezvăluite de presa locală. După denunțuri semnate ani la rând, procurorii de la Soroca au pornit recent patru cauze penale împotriva fostei administrații a întreprinderii.