Femeile din Fălești spun că tradițiile noastre sunt unele dintre cele mai frumoase din lume
Tradițiile noastre sunt unele dintre cele mai frumoase din lume, iar „șezătoarea" este cea, care îmbină aproape toate elementele folclorice: dansul, cântecul, snoavele, plăcintele coapte în cuptor și, nu în ultimul rând, voia bună. De asta a avut parte echipa noastră de filmare în comuna Sărata Veche, raionul Fălești.
Gospodinele din Sărata Veche au așteptat mai bine de jumătate de an pentru a se aduna într-o șezătoare, așa cum o făceau înainte de pandemie. Și dacă până acum se adunau la cineva acasă, de când cu nevoia de COVID-19, femeile își dau întâlnire la casa de cultură din localitate. Totul, pentru a respecta distanța socială.
Femeile își amintesc cu drag de timpurile când nu existau telefoane mobile, internet, ba chiar și telefoane fixe. Atunci, o șezătoare era ca o gură de aer.
EUGENIA CEBAN, meșter popular: "Era sora, era mama și mai venea o vecină, o cumătră de-a surorii și toată iarna țeseam la covoare. Mama făcea pe afară ce trebuia, mâncare, dar noi la covor. Și de acolo am început noi mai departe. Am întrerupt o perioadă, de acolo zic: „Ian să-mi învăț eu fata” că am o fată, nepoții. Lasă să rămână ca amintire."
De la mama a învățat a țese și Nina Caras. Iar ea, la rândul ei, își învață a țese nepoții:
NINA CARAS, meșter popular: "De la mama, iată am țesut covoare la toată familia. Și țoluri, și cadrel de toate felurile. - Tot așa îi învățați și pe nepoței? - Un timp n-am țesut, acum iarăși. - De ce un timp nu? - Au ieșit din modă, au ieșit covoarele persiene și s-au gătit, dar la noi încă se păstrează."
NINA CARAS, meșter popular: "Fiecare om cu darul lui, mie foarte tare mi-a plăcut. Am țesut totul: și covoare, și țoluri, și cadrel, și pe jos, și prosoape am țesut. Dantelă am făcut, când m-am căsătorit am dat la toți prosoape țesute de mine."
Țesutul îți aduce bani, dacă o faci din dragoste:
NINA CARAS, meșter popular: "Am țesut cu bani foarte mult. Făceam casă și am patru copii și nu ne ajungeau bani că numai soțul lucra și stăteam acasă cu copiii. Noaptea țeseam și ziua cu copiii."
Șezătoarea n-ar fi cum este, dacă gospodinele n-ar cânta. Așa au decis gospodinele că au nevoie de o dobă. Chiar dacă nu aveau bani, într-un final au găsit:
MARIA CHILARU, meșter popular: "Aici în teritoriu avem copaci de nuci și iată toamna noi batem acești copaci și adunăm nucile. Cu lucrătorii de aici de la Centru de Cultură le-am bătut, am făcut miez. Miezul l-am vândut și le-am spus de o mie de lei nu vă apropiați."
