Avionul Lockheed SR-71, dezvoltat în secret în anii 1950, era capabil să se înalțe până la marginea spațiului și era mai rapid decât o rachetă. Până în ziua de astăzi el deține recorduri pentru cea mai mare altitudine pentru un zbor orizontal și cea mai mare viteză atinsă de o aeronavă non-rachetă.

În 1976, aeronava SR-71 a stabilit un record care încă rezistă: zbor orizontal la o altitudine de aproape 26.000 de metri și atingerea unei viteze de peste 3.500 de kilometri pe oră.

A făcut parte dintr-o familie de avioane de spionaj construite să se aventureze în teritoriul inamic fără să fie doborâte sau detectate, într-o perioadă în care nu existau drone sau sateliți.

Vopseaua sa neagră avea rolul de a disipa căldura și i-a atras numele Blackbird. Liniile fluide și fuselajul alungit îi ofereau lui SR-71 Blackbird un aspect care a rămas modern și astăzi.

Dezvoltarea lui SR-71 pornit de la o nevoie a armatei SUA. În 1960, un avion de spionaj american a fost doborât în spațiul aerian sovietic în timp ce făcea fotografii aeriene. Inițial, autoritățile americane au spus că era o aeronavă meteorologică, însă adevărul s-a aflat când guvernul sovietic a publicat fotografii cu aeronava și echipajul său.

CIA a cerut producerea unui avion nou de spionaj, capabil să se ridice la peste 27.000 de metri altitudine, extrem de rapid și care să reușească să fie invizibil radarelor. Proiectul a ajuns la compania Lockheed. Primul model din familia Blackbird era numit A-12 și zborul inaugural a avut loc în 1962. Au fost produse 13 exemplare și avionul a rămas secret, accesibil doar de către CIA.

Pentru că aeronava era construită să zboare la viteze de peste 3600 km/oră, frecarea cu aerul era atât de intensă și fuselajul se încălzea atât de tare încât un cadru clasic s-ar fi topit. Astfel, s-a ajuns la folosirea titanului, un metal capabil să reziste la aceste temperaturi, având și avantajul să fie mai ușor decât oțelul.

Avionul Lockheed SR-71

Ultima variantă a modelului A-12, cu o cabină dublă, a fost denumit SR-71 și a avut primul zbor în 1964. Această versiune urma să efectueze misiuni pentru armata SUA timp de peste 30 de ani. Au fost construite 32 de bucăți.

Blackbird SR-71 a fost unul dintre primele avioane care includea materiale compozite, devenind mai greu de detectat de către radar.

Pentru că putea zbura la aproape 26.000 de metri altitudine, era greu de detectat și atinge o viteză maximă de 3.300 de kilometri, niciun model BlackBird nu a fost doborât vreodată de inamic. Totuși, avea probleme de fibilitate, și 12 din cele 32 de modele construite s-au părbușit în accidente aviatice.

Avioanele SR-71 nu au zburat vreodată în spațiul aerian sovietic, însă au jucat un rol cheie în timpul Războiului Rece și au efectuat misiuni în Orientul Mijlociu, Vietnam și Coreea de Nord.

Ultimul zbor al unei aeronave SR-71 a avut loc în 1999, NASA folosind în trecut două astfel de aeronave pentru cercetare.