ANA STOICA, fostă profesoară: "Ne-am pomenit izolați de toți. Când am venit aici, a fost ca un refugiu, așa cum eram închiși în găoacea noastră. Foarte multe iau de aici, când ne întâlnim cu colegii și ne completăm."

Au muncit o viață întreagă, fiind înconjurați mereu de copii, iar la bătrânețe s-au pomenit izolați, spune Ana Stoica, fostă profesoară de limbă franceză. Este nu doar drama ei, dar și a altor sute de pedagogi, care au ieșit din câmpul muncii și au pășit spre o bătrânețe singuratică. La cantina socială și viața unei alte profesoare, capătă o conotație deosebită.

Svetlana Dorofeeva și-a dedicat mai bine de 43 de ani educației. Unii foști elevi s-au făcut medici, alții - polițiști sau judecători, sau au apucat calea străinătății. La cantina socială nu vine pentru prânzul cald, ci pentru atmosfera deosebită de aici, spune femeia.

SVETLANA DOROFEEVA, fostă profesoară: "Mă dureau picioarele și nu prea puteam să merg, dar fiul îmi spune: ”Mamă, du-te, acolo este colectivul, sunt colegii tăi. Du-te, mamă, cum poți”. Și iată am venit. Așa stăteam acasă, între patru pereți, dar aici te miști în pas cu lumea. Suntem ca o familie. Așa cum se întâlnesc frații, la fel și noi. Suntem foarte bucuroși unul de altul."

Alexandru Tecuci a muncit peste șase decenii învățându-i pe copii limba română. Nu a renunțat să pășească pragul instituției de învățământ nici când a ajuns la pensie. Așa cum copiii sunt departe, sigura alinare o găsește atunci când vine să ia prânzul.

ALEXANDRU TECUCI, profesor pensionar: "Sunt pensionar. Lucrez la Universitatea de Stat. - Ce predați acum? - Curs special despre Eminescu. Acum sunt singur, dar nu mă jelui nimănui, vin aici unde întâlnesc oameni buni. Întotdeauna vin aici, în fiecare zi, cu mare plăcere."

Cantina socială a devenit a doua casă nu doar pentru profesorii pensionari, dar și pentru cei care au decis să muncească cot la cot pentru ca bătrânii să aibă parte de o viață activă - bucătarii, care pregătesc cu dedicație pentru ei.

TATIANA GROSU, bucătar: "- Câte feluri de mâncare pregătiți? - Trei feluri de mâncare. Felul întâi, felul doi și felul trei, o brioșă acolo, o coptură ceva. E o satisfacție. Hrănim pe cineva care are nevoie. - Câți bătrânei îi hrăniți în fiecare zi? - Sunt 13 bătrânei. Sunt care vin, mănâncă, citesc Biblia, cântă."

Deserturile sunt pregătite de cofetari talentați. Veronica Capuș a lucrat contabilă la bancă, dar a decis să schimbe facturile de creditare pe ciocolată topită și rețete originale.

VERONICA CAPUȘ, cofetar: "- Ce fel de prăjituri faceți? - Multe. Eclere, tarte, torturi, de toate. Vrem să fie ceva diferit, nu doar o prăjitură, dar și un gând bun, o bucurie care să rămână după. S-a deschis o oportunitate de a dezvolta ceva, de a aduce un plus de valoare și de a crea locuri de muncă noi unde oamenii se simt valoroși, dincolo de munca lor, de rutina de zi de zi."

Cantina socială este una permanentă, unde patru zile pe săptămână oamenii găsesc încurajare. Aici, și-au găsit de lucru șapte persoane.

VASILE DINCĂ, fondatorul Asociației ”Pro Lumina”: "Am avut și 25 de persoane, de pensionari care luau prânzul, dar cantina asta, în afară de faptul că este o cantină socială, mai este un loc, un fel de centru de zi pentru bătrâni. Vin aici nu doar să ia masa, ci vin și socializează fac o activitate care îi ține într-o viață activă."

Toate au fost posibile datorită unui credit nerambursabil, de 20 de mii de euro, oferit de Uniunea Europeană în cadrul Programului EU4Moldova prin care a fost achiziționat utilaj pentru bucătărie. În scurt timp, aici urmează să apară și un azil pentru bătrâni, care va deveni refugiu pentru 40 de persoane. Oamenii vor avea parte de ședințe de reabilitare, fizioterapie și masaj.