Singurul mijloc de transport, care poate duce sătenii de pe un mal pe celălalt, pentru a ocoli așa-zisele posturi vamale instalate de regimul de la Tiraspol în legătură cu pandemia de Covid-19, este podul plutitor. Acesta însă nu face față fluxul de mașini care a crescut de cel puțin cinci ori de la ridicarea stării de urgență. După ce administrația de la Tiraspol a blocat circulația rutieră care vine din afară, bacul de la Molovata a fost nevoit să-și extindă programul de lucru cu patru ore. Măsura însă n-a fost de mare ajutor: cozile de automobile pot fi văzute la orice oră a zilei de pe ambele maluri ale Nistrului.

Tânărul din imagine a ajuns la Molovata când bacul s-a desprins de la mal. A parcat mașina în grabă și, într-o disperare, a sărit pe punte ca un erou al unui film de acțiune. Am aflat că este ofițer de sector în satul Cocieri și zilnic este nevoit să treacă Nistrul pentru a ajunge la serviciu.

Într-o situație similară se află și curierul unei firme de transportare a coletelor.

La începutul lunii, bacul plutitor s-a împotmolit în nămol. Astfel că în sat nici măcar mașina cu pâine nu a putut ajunge.

Primarul comunei Molovata Nouă spune că problema poate fi rezolvată dacă Chișinăul s-ar înțelege cu Tiraspol în privința tranzitării teritoriului regiunii separatiste pentru locuitorii satelor din dreapta.

Situația se agravează și mai mult în condițiile în care administrația din stânga Nistrului a prelungit starea de urgență până pe 15 iunie. Vicepremierul pentru reintegrare Cristina Lesnic nu ne-a răspuns la telefon pentru o reacție. Anterior, Chişinăul a solicitat desființarea a 18 posturi de control, pe care Tiraspolul le-a instalat la începutul pandemiei pe linia administrativă a regiunii separatiste. În felul acesta, nu permite accesul fermierilor la terenuri și nici circulația angajaților școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Podul plutitor de la Molovata este, de fapt, o întreprindere de stat, creată printr-un decret al preşedintelui Republicii Moldova pe vreme de război, la 1992.