Din conţinutul discuţiei rezultă că aceasta avea loc pe când Tănase era şef la Curtea Constituţionala, înainte de arestarea şi condamnarea lui Platon. Platon pare să-i ceară o favoare, deşi nu e clar ce anume, iar Tănase îi spune că a-i împlini doleanţa ar însemna curată sinucidere.