După proiecțiile speciale în Brașov, Oradea, Arad, Sibiu, Craiova sau Pitești, documentarul ”Phoenix: Povestea” a ajuns la Chișinău. ”Sunt momente de care îmi aduc mai greu aminte sau poate nu vreau să îmi aduc aminte. Ele există și cine va vedea filmul, va înțelege”, ne-a mărturisit fondatorul celebrei trupe, Nicu Covaci.

NICU COVACI, fondator al formației Phoenix: "Acum mi se reproșează: „Nicu, piesele tale nu mai sunt atât de frumoase ca pe vremuri”. Nu mai sunt frumoase, sunt supărate. Piesele mele au mesaj. Eu vreau să întăresc șira spinării la român. Asta e datoria mea."

Filmul reprezintă întreaga istorie a formației „Phoenix”, dar și momentele grele, pe care le-au avut membrii acesteia, mai ales în perioada sovietică. Regizorul filmului, Cristian Radu Nema, a lucrat asupra acestui film mai bine de cinci ani. ”Trupa a renăscut de fiecare dată din propria cenușă, iar povestea fenomenului Phoenix nu are nici început și nici sfârșit”, afirmă cineastul.

CRISTIAN RADU NEMA, cineast: "Acum cinci ani, când avea Phoenix 55 de ani, eram la un pas să anunț premiera filmului, iar domnul Covaci mi-a spus: „Mai lucrăm”. Apoi am lucrat încă cinic ani de când era filmul aproape gata să-i dăm drumul. Ca să fac o paralelă, așa cum formația e din totdeauna și va fi pentru totdeauna, nu e din 1962, așa e și filmul, a început să se autofacă."

Principalul scop al documentarului este de a insufla tuturor generațiilor de fani această emoție a transmutației, puterea de a depăși orice obstacol, păstrând aproape valorile fundamentale: importanța tradițiilor, tăria de caracter, curajul de a explora necunoscutul.

Documentarul conține imagini de arhivă unice, niciodată prezentate public sau încorporate în alte materiale video.

Spectatorii ne-au mărturisit că au așteptat cu nerăbdare întâlnirea cu Nicu Covaci. Mulți dintre ei asociază acest moment cu o revenire în copilărie, când piesele ”Phoenix” erau ascultate pe-ascuns.

PETRU HADÂRCĂ, director al Teatrului Național „Mihai Eminescu”: "Cântece îmi sună și acum în memorie. Atunci când s-au lansat ei în anii 60-70 și când piesele lor erau în prim plan difuzate la radio, iar postul de radio românesc îl puteam asculta pe-ascuns."

VIRGILIU MĂRGINEANU, producător de film: "Sigur că aceste melodii nu se găseau în magazinele de muzică de la noi. De aceea, unica posibilitate de a le asculta era să înregistrăm de pe un disc adus din afară sau să facem rost de o casetă mai târziu și să le copiem."

ION HADÂRCĂ, poet: "Așteptarea este de întâlnire cu tinerețea proprie. Sigur că Phoenix este deja o epocă, un fenomen. Așteptarea este legată și de a-l auzi pe Nicu Covaci. Au pus în evidență cuvântul propriu-zis. Alții îl bolmojesc, nu îl mai auzi nimic, nu auzi text. Chiar dacă îl auzi, mai bine să nu-l auzi. Totuși la ei este o coerență și o cultură."

Formația „Phoenix” a fost înființată în anul 1962, fiind numită la început „Sfinții”. Membrii acesteia au fost un model si inspirație pentru o serie întreagă de trupe rock din anii ’70, iar concertele lor adunau mii de spectatori.

Directivele lui Nicolae Ceaușescu, exprimate în iulie 1971 privind creația artistică din România, pun în impas multe formații cu repertoriu occidental, nu însă și pe Nicu Covaci, care se hotărăște să o apuce pe un nou drum. În iunie 1977 formația părăsește țara, ca să revină în 1990. În luna mai al aceluiași ani, are loc prima întâlnire a lui Nicu Covaci cu publicul român, după o absență de 13 ani.

Printre cele mai ascultate piese ale formațiunii „Phoenix” sunt „În umbra marelui urs”, ”Fata verde”, „Nunta” sau ”Zori de Zi”.