În mijloc de toamnă, puțini gospodari din satul Coștangalia și-au făcut stocuri de lemne pentru sobă. Scumpirile și incertitudinile îi fac pe oameni să revină la tizic.

Nea Dumitru are ceva lemne de foc, dar ține minte vorba veche - ce-i în mână, nu-i minciună.

Și acasă la baba Nătuca nimeni nu stă cu mâinile în șold. Soba veche nu o mai încălzea pe bătrână, așa că a pus pensia deoparte și a strâns bani pentru o sobă nouă. Vecinele o ajută să facă ultimele pregătiri în cameră.

Femeia trăiește doar din pensia de exact 2000 de lei.

Grijile și nevoile i-au alungat pe oameni din sat... Unde și unde câte un gospodar.

Pleacă familii întregi. De exemplu, Roman și-a luat bilet într-o direcție spre Irlanda. Acolo are rude, care îl vor ajuta să-și găsească de muncă. Bărbatul lasă acasă patru copiii, în grija bunicii.

I-a ajuns cuțitul la os și pe acest bărbat.

Cei care rămân, își duca povara greutăților. Familia Dinei așteaptă să procure lemne. Doar că nu au bani. Până atunci vor agonisi ceva, au găsit niște buturugi putrezite și tizic.

Femeia îngrijește de o bătrână. Pentru asta primește 2000 de lei pe lună, din care trebuie să crească două fete. Soțul lucrează cu ziua, dar banii niciodată nu sunt suficienți. Singura șansă să cumpere lemne e să primească o indemnizație pentru copii.

Localnicii așteaptă să fie chemați de primărie pentru a putea cumpăra lemne de la pădurari. Puțini sunt cei care și-au putut face rezerve pe alte căi. Totuși, lemnul va fi principala lor sursă de căldură în această iarnă. În sat, puține locuințe sunt gazificate, dar cu prețurile actuale, oamenii nici nu se mai gândesc să treacă la încălzirea cu gaz.