Rodica Sârbu le-a chemat pe sătence la șezătoare, în speranța că astfel de reuniuni vor deveni tradiționale. Cel puțin, pe durata mandatului său de consilier local.

RODICA SÂRBU, organizatoare: "Acesta va fi primul an când încerc să fac ceva pentru sat, după asta voi ține tradiția în fiecare an. Dacă după patru ani nu voi mai fi consilier oricum tradiția de 8 martie va continua deoarece în această zi a fost născută mămica mea. Am invitat femeile văduve și cele mai în vârstă, verișoarele mamei, mătușile mele și prieteni."

Obiceiurile și tradițiile au reînviat astăzi în familia Sârbu. Natalia Cangea este o meșteriță - împletește cu fibre vegetale. Femeia are titlul onorific „Tezaur uman viu” pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural. La șezătoare, Natalia Cangea a adus câteva lucrări și le-a arătat femeilor cum au fost făcute.

NATALIA CANGEA, meșter popular: "Am venit la această sărbătoare organizată pentru noi, toate doamnele și sper să fie de de bun augur. Vă doresc la toate o primăvară frumoasă plină de sănătate, pace și bucurii."

Atmosfera de bucurie a însoțit reuniunea.

Femeile au depănat amintiri și au cântat cu voie bună.

Recunoscătoare, femeile prezente la șezătoare spun că este o oportunitate foarte bună de a mai ieși din casă și de a schimba o vorbă bună.

La final, femeile și-au dăruit reciproc mărțișoare și cadouri.

RODICA SÂRBU, organizatoare: "Odată ce am spus că este o reuniune, am cumpărat câte o lumânare parfumată și câte o batista la doamne. Este o mică atenție."

MARIANA PALAMARCIUC, consilier local: "Noi îți mulțumim din suflet pentru că ți-a reușit ce ți-ai propus. Sper ca toate mamele, soțiile, bunicile care sunt prezente aici au înțeles cât de important este să ne întrunim să le dăm posibilitatea de a se uni de a beneficia de dreptul de a se manifesta în felul lor."

Șezătoarea este un obicei străvechi care contribuia la menținerea unei mentalități colective în comunitatea satului. Acestea se organizau în perioada iernii sau după sărbătorile de iarnă şi până când începea postul Paştelui. Tradiția spune că se adunau mai mulţi oameni la câte o casă, după ce terminau lucrul de pe lângă casă şi şezătoarea ţinea până pe la miezul nopţii.