Era copilă, când a învățat să brodeze. Își amintește că pe atunci nu era nici ață, nici pânză, dar nici modele după care să brodezi.

LIDIA PORCESCU, locuitoare a comunei Dumbrăvița: "Să vă spun corect m-am învățat singură, când eram copilă îmi plăcea tare mult să brodez, mititică eram, nu aveam modele, nu aveam nimic, nu era ață atunci, nici țesătură, nimic nu era, coseam în urma acului. Iepurași, motănași, dacă știam îi păstram, acolo am o lucrare care e tare de mult, trebuie să aibă vreo 30-40 de ani."

Anii au trecut, dar nu și dragostea față de tot ce e frumos. Are 84 de ani, dar serile și nopțile încă și le petrece brodând, croșetând.

LIDIA PORCESCU, locuitoare a comunei Dumbrăvița: "M-am obișnuit și iată sunt deja femeie în vârstă și nu mă pot lăsa de acest lucru, în toată ziua măcar ceva, ceva, măcar 20-30 de crucițe trebuie să fac și eu sunt mulțumită. -Acum lucrați la niște ii, spuneați. -Da, când mă odihnesc, trebuie ceva, ceva să fac. Eu am o grădină foarte mare și sunt foarte ocupată, în casă puțin lucrez. -La 84 de ani reușiți și în grădină? -Iată am 37 de ari ai mei și ale băiatului care mi-a decedat de 58 de ani."

A țesut patru covoare și mai are unul de terminat. Totul e pregătit, de-ar avea și timp.

LIDIA PORCESCU, locuitoare a comunei Dumbrăvița: "Tot eu am făcut, am spălat, am dus la Bălți, am prelucrat, am vopsit, am ghemuit. Iată și acum am un sac cu gheme, vreo 20 de kg de lână toarsă, ghemuită, încă de un covor am. Am țesut patru covoare, acesta, unul e în Belgia, fata cu cerbul și unul e la noră. Patru covoare moldovenești, toate frumoase."

A muncit o viață întreagă. A crescut trei copii, apoi nepoți.

LIDIA PORCESCU, locuitoare a comunei Dumbrăvița: "Eu n-am avut vreme liberă, la lucru ca soldatul. Noi am fost soldați toată vremea, de la oră până la oră și ai venit acasă ai făcut ceva, fuga înapoi. Când îmi mai rămânea puțină vreme, iată am făcut toate aceste lucrări. Nu ni le-o făcut nimeni."

În nopțile albe brodează, iar dimineața e deja în grădină.

LIDIA PORCESCU, locuitoare a comunei Dumbrăvița: "Seara, câte odată noaptea mă trezesc și nu pot dormi, ei ce să fac eu, totuna nu dorm, mă ridic din pat, lucrez oleacă și parcă-mi vine somnul la loc și mă culc și adorm înapoi. "