S-au împlinit 77 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor staliniste din Basarabia
Astăzi s-au împlinit 77 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor staliniste din Basarabia. Supraviețuitori ai acelor atrocități, urmași ai deportaților și oficiali au participat la evenimentul de comemorare a victimelor represiunilor, care s-a desfășurat la Complexul memorial „Trenul durerii” de la Gară. Acesta simbolizează teroarea prin care au trecut zeci de mii de oameni scoși cu forța din case, după miezul nopții, și urcați în vagoane de marfă, pentru a fi surghiuniți în Siberia și Kazahstan.
GEORGETA URECHE, născută în familie de deportați: "M-am născut în Siberia, în 1951. Părinții mei au fost deportați din raionul pe atunci Glodeni, din satul Obreja Veche, fiindcă tatăl meu a construit o moară,a fost un gospdar desăvârșit, a avut o gospodărie bună. Iată, în noaptea din 5 spre 6 iulie, o bătaie puternică în ușă le-a schimbat destinul."
MIHAI POSTOVANU, născut în familie de deportați: "O tragedie! Pentru noi, oamenii din Republica Moldova, până în ziua de astăzi sângerează, fiindcă acele nopți tragice nu se uită. Din acest motiv, ne-am prezentat astăzi la trenul durerii, să îi comemorăm pe cei care au decedat acolo, fie în tren, fie în Siberia de gheață sau în Kazahstan."
INA LEMEȘEV, născută în familie de deportați: "Părinții mei au fost deportați. Eu și sora mai mică acolo am fost născute. Și mama, și tata, au fost niște oameni foarte cumsecade, au fost pedagogi. Acolo, nu le-a mai dat voie să lucreze după profesie."
ALEXANDRU GURDUZA, născut în familie de deportați: "Aici, în poze, sunt toate neamurile mele, care au fost oameni gospodari, care lucrau pământul zi și noapte. Una greșeală era că erau gospodari. Cea mai grea soartă a avut mătușa mea, care la 13 iunie 1940 a fost deportată cu cinci copii mici."
Președinta Maia Sandu a subliniat importanța păstrării memoriei despre victimele deportărilor sovietice.
MAIA SANDU, președinta Republicii Moldova: "Operațiunile de deportări din 1941, 1949, 1951, a peste 62 de mii de oameni, nu au fost un episod accidental de cruzime, erau crime planificate în cele mai mici detalii, cu liste minuțioase, calendare de execuție, totul cu scopul de a distruge elitele noastre și orice formă de rezistență."
În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 au fost deportați peste 35.000 de oameni – femei, bărbați, copii și bătrâni. Urcați în vagoane pentru marfă, au fost trimiși la mii de kilometri depărtare, iar mulți nu au supraviețuit. Copiii au crescut în orfelinate sau lagăre. Deportările din 1949 au fost un act de răzbunare politică a regimului stalinist o încercare de a elimina elita basarabeană, de a induce frica și supunerea.
