Pentru Serghei Macarov, infernul s-a deschis pe 2 martie. Până atunci, erau țintite doar suburbiile orașului. Apoi, brusc, Mariupol a devenit cel mai periculos loc din Ucraina. Orașul în care exista o bază militară era atacat în continuu, sub pretextul demilitarizării. În primele zile ale lunii martie, localnicii mai puteau ieși din subsoluri pe o oră-două, iar apoi erau zile în care exploziile nu se opreau nici pentru cinci minute.

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "Amintiți-vă de acele blocuri de beton distruse și că oamenii au rămas acolo. Dacă cineva crede că ei au mers în adăposturi, nu. Mulți au rămas în apartamente. Nu a fost așa ceva ca mai întâi blocul să fie părăsit, iar apoi atacat. Atacurile erau aleatorii. Nu știai dacă azi vor ținti în casa ta sau în casa vecină."

La mijlocul lui martie încă ningea. Afară erau 9 grade sub zero. Oamenii au rămas fără căldură, fără apă, fără lumină. Mâncarea era pe terminate. Magazinele erau închise, iar ajutoarele umanitare nu ajungeau. În subsolul casei lui Serghei, oamenii dormeau pe podeaua rece și împărțeau la zece orice bucată de pâine.

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "Pe 4 martie a fost deconectat gazul. Țin minte isteria soției mele, care mă întreba ce vom face mai departe. Dar omul se adaptează la toate. Am început să tăiem copacii, am scos grătarele, făceam focul lângă ușa subsolului."

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "O cană de apă fierbea în 20 de minute. Am aflat că dacă torni apă rece peste hrișcă, peste o zi va fi bună de consumat."

Unii, de nevoie, mâncau chiar și hrana pentru animale.

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "Am mers să cerem hrană pentru pisica noastră și vecinul ne-a spus că și-a ucis motanul, pentru că nu avea cu ce să-l hrănească. Hrană nu avea demult."

Să vezi un cadavru pe stradă a devenit un lucru obișnuit. Oamenii se străduiau să-i îngroape pe morți în curtea blocului sau, în cel mai bun caz, să-i ascundă.

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "Ultimii oameni, cu care am contactat acum mi-au spus că vecinul nostru a decedat. Am întrebat dacă a fost înmormântat, iar ei mi-au spus că l-au pus lângă intrarea în bloc. Nimeni nu mai înmormântează acolo oamenii. Sunt zeci de mii."

Fiind fotograf de profesie, Serghei nu lăsa din mâini aparatul de fotografiat. Ori de câte ori reușea să se conecteze la internet, de regulă odată pe zi, publica imaginile pe rețelele sociale. A fost învinuit de către susținătorii invaziei că a editat imaginile și că oamenii pe care i-a filmat sunt actori.

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "Mă străduim să filmez rutina noastră. Înțelegeam că vom ieși de acolo cândva, mereu căutam rețea și aflându-mă acolo mă străduiam să distribui aceste fotografii, ca toți să înțeleagă ce se întâmplă în Mariupol. Ca oamenii să nu creadă că noi așteptăm să fim „eliberați”, aflându-ne în case fără apă și căldură. Ei oricum consideră că ne-au eliberat de ceva. De ce ne-au eliberat? Pe cineva de casă, precum pe mine, pe alții de viață."

La mijlocul lui martie, consilierul prezidențial Alexei Arestovici anunța că peste 2 mii 500 de oameni ar fi uciși în Mariupol. Acum, autoritățile locale vorbesc despre cel puțin 30 de mii. Presa din Ucraina a publicat zilele trecute și imagini cu crematorii mobile, care ar fi fost aduse de către armata rusă pentru a șterge urmele crimelor de război.

SERGHEI MAKAROV, fotograf, refugiat din Mariupol: "Aceste fapte cred că vor fi ascunse la maxim. Presa independentă nu va fi lăsată să intre până ei nu vor scăpa de dovezi. Cred că mii de oameni vor fi considerați dispăruți."

Serghei Macarov e reușit să fugă din oraș după ce un punct de control al soldaților ruși a fost distrus. Acum se află în Ivano-Frankovsk, unde continuă să-i ajute pe oameni să fugă din Mariupol, iar familia și-a evacuat-o în Germania.