Nu doar proprietarii fermelor resimt lipsa veterinarilor, ci și oamenii de rând
Social 8 mai 2026, 20:17 | 2804

Nu doar proprietarii fermelor resimt lipsa veterinarilor, ci și oamenii de rând. Pentru mulți săteni, creșterea animalelor nu este o afacere, ci o sursă esențială care asigură supraviețuire, iar accesul dificil la un specialist le afectează direct viața de zi cu zi. În timp, această realitate a contribuit și la schimbarea modului de viață în mediul rural. Mulți oameni au renunțat la vaci, capre sau oi, animale care erau nelipsite din gospodării acum câteva decenii.

ALEXANDRU GONCEAR, locuitor al satului Recea, raionul Râșcani: "Cu pensia la noi e mică, soția are 1.500 - 1.600 și eu am 2.400, nu ne ajunge. Dacă nu ținem vacile, să dăm lapte ori...

-Îl dați la punctul de colectare?

-Da, da.

-Și cu cât?

-Tare puțin. Iată la asta e primul vițel și alta trebuie să fete, acea neagră, apoi e 3% grăsimea și ne plătește cinci lei și 65 de bani."

În satul Recea din raionul Râșcani, Alexandru și Valentina Goncear își duc bătrânețea muncind de dimineață până seara. Pensia nu le ajunge nici pentru strictul necesar, așa că cele două vaci din gospodărie au devenit singura sursă de venit. Când apare o urgență, familia se bazează pe un fost veterinar din sat. Oficial, Recea nu mai are însă un specialist permanent.

ALEXANDRU GONCEAR, locuitor al satului Recea, raionul Râșcani: "Eu am un prieten aici în sat, el și însămânțează vacile și a fost înainte în Sverdiac doctor vreo zece ani de zile. Eu când am nevoie, îl aduc pe dânsul, când e vremea fătării și el mă ajută."

RAISA CIBOTARI, 70 de ani: "Noi nici nu mai avem veterinar în sat. Sunăm la Râșcani și vin, nu vin. Eu de-o pildă tare multe probleme am avut cu vacile, când au fătat, nu s-au sculat și tare am avut nevoie de veterinar. Și dacă vin, cam scump iau și trebuie să le plătești și transportul. E greu și mai ales noi, aceștia bătrâni, știți și singuri că, cu pensia nu faci nimic și de asta și ținem, și vaci, și ne chinuim."

Din această cauză, numărul animalelor scade dramatic de la an la an.

RAISA CIBOTARI: "Așa să luăm, ca atare, cândva în mahalaua asta a noastră, că noi iată aici suntem aproape cu pământul, avem la 45-47 de vaci, dar acum nici 11 nu avem. Tare puține, tare. Ei, dar și în mahala, oamenii jumătate au murit. Iată, casele toate sunt părăsite, aici, acolo, dincolo nu-i nici lume. Și n-are nici cine le ține."

Pe măsură ce casele rămân pustii, grajdurile devin goale.

ALEXANDRU GONCEAR, locuitor al satului Recea, raionul Râșcani: "Iată să vă uitați, aici un gospodar are opt animale. Altul în partea cealaltă are vreo zece animale. În părțile celea, iată la Bulhac sunt doar patru animale. Ați auzit de satul Bulhac? Iată, patru animale. Eu când am auzit duminică că sunt doar patru animale, stăteam și mă uitam, zic: „Doamne ferește”.

-Dvs. câte aveți?

-Două. Două vaci."

MARIANA NICOLAICIUC: "Când avem nevoie, mai ales când vacile trebuie să fete și dacă medicul nu e la timpul potrivit, putem pierde și animalele."

Criza de veterinari este parte a unei crize mai mari — cea demografică.

VITALIE TINICA: "Criză nu e numai a veterinarilor, criză este și să găsești un om la lucru. Foarte puțini oameni apți de muncă sunt, toți sunt plecați peste hotare."

În lipsa veterinarilor, gospodăriile dispar una câte una, iar odată cu ele dispar și oamenii din sat — cei care țineau animale în fiecare curte, pentru a-și asigura hrană. Astăzi, în multe localități, oamenii în etate, rămași singuri, încearcă nu doar să crească animale, ci și să păstreze un mod de viață moștenit de secole. Sâmbătă, la Jurnalul Săptămânii, urmăriți o ediție despre criza medicilor veterinari din R. Moldova.

Opinia ta contează. Comentează!