Iacob Lupanciuc, în vârstă de 89 de ani, avea doar opt ani când familia sa a rămas fără hrană, după ce podul casei le-a fost golit până la ultimul grăunte de către militarii sovietici. În disperare, familia a ascuns pâine într-un ocol cu oi. Aceasta le-a permis să supraviețuiască inclusiv vecinilor, care veneau pe ascuns, noaptea, după o bucățică de pâine.

IACOB LUPANCIUC, victima foametei organizate: "A fost o durere pe care niciodată nu o să o putem uita. E tragic de spus, de orice mișcare a fost, pe parcursul căruia au murit în satul meu peste o mie de oameni, mai mult de o mie. Fiind mic, oamenii care mureau, erau transportați cu căruța, fără îmbrăcăminte, cum îi găseau morți prin casă, unde ei stăteau câte o săptămână-două până treceau în putrefacție."

Deși nu a trecut prin foamete, Ion Gălușcă a aflat despre acele evenimente înfiorătoare de la mama lui, care a reușit să-i țină în viață pe frații săi mai mari, grație unei lăzi cu grăunțe.

ION GĂLUȘCĂ: "Operațiunea din anii 44, tatăl a fost prizonier la sovietici, a fost dus la minele de cărbuni, mama a crescut pe trei frați a mei, unul din 37,39,40, mama i-a crescut singură. Când s-a întors tata din anii 48 din lagărul de concentrare, găsește acasă o ladă cu grăunțe, restul tot era măturat din poduri."

În memoria victimelor foametei la cimitir au fost instalate plăci comemorative.

ILIE CHIȚANU, primarul comunei Mingir: "Aici s-au plasat 16 plăci comemorative unde sunt scrise numele a 1429 de victime care au decedat din cauza foametei organizate, sunt nume care au fost identificate și consemnate în arhivele de stat. Dacă nu cunoaștem trecutul riscăm să uităm ce a fost."

După slujba de pomenire, oamenii au mers la complexul memorial, unde au ținut un minut de reculegere și au depus flori.

ANATOL PETRENCO, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova: "Autoritățile comuniste nu doar că au omorât oamenii noștri, da au făcut așa ca nimeni să nu își mai aducă aminte, 200 de mii de oameni, 10% din populație au murit și au zic că a fost secetă. Secetă aici a mai fost, alți oameni nu au mai murit, cauza morții a fost politia de rechiziționare a produselor alimentare și au făcut ca oamenii să moară cu familii întregi."

Președinta Maia Sandu a subliniat pagubele demografice pe care le-a provocat foametea organizată de sovietici.

MAIA SANDU, președinta Republicii Moldova: "Foametea din 1946-1947 a ajuns sute de mii de oameni și a dus la pierderea a 200 de mii de vieți, cifre care ne îngrozesc și astăzi, dar care nu pot cuprinde pe deplin trauma prin care au trecut părinți și copiii, tineri și bătrâni. Au suferit toate comunitățile noastre fără deosebire, mai ales că Moldova a fost cea mai afectată din întreaga Uniune Sovietică."

Foametea din anii 1946–1947 a fost una dintre cele mai mari catastrofe umanitare care au lovit teritoriul actual al Republicii Moldova în secolul al XX-lea. Tragedia a fost provocată de politicile autoritare și represive ale regimului sovietic. Potrivit datelor Agenției Naționale a Arhivelor, în doar câteva luni au murit de foame peste 123 de mii de oameni sau aproape cinci la sută din populația RSSM. La acest capitol, Moldova sovietică a fost cea mai afectată din întreaga URSS, cu o rată a mortalității de zece ori mai mare decât în Rusia și de cinci ori mai mare decât în Ucraina.