SVETLANA LEVINSCAIA, locuitoare a orașului Căușeni: "A venit în timp cât am fost bolnavă, am stat și la pat. E o ocupație, în primul rând, o sursă de venit, știți cum... Când este când nu este, la noi nu se prea prețuiește. Florile tot sunt confecționate de mine din ață, frunzulițele sunt din materie adică sunt crohmolite. Aici e tot ață, cu care împletim, eu cu orice ață poți face."

Materia primă nu este greu de găsit. Vecinele din comunitate îi cunosc pasiunea și îi aduc sticle și borcane pe care nu le mai folosesc. Lucrările sale au ajuns însă mult mai departe de Căușeni. Unele au fost cumpărate și duse chiar peste hotare, notează Studio-L.

SVETLANA LEVINSCAIA, locuitoare a orașului Căușeni: "Toate vecinele știu sticlele mi se pun în gard în punguță și alegeți ce vrei. Și în Italia și în Spania și în Germania, în România, În Rusia. În România foarte multe, în Italia foarte multe."

Svetlana spune că a moștenit de la părinți dragostea pentru muncă și tradiții, iar astăzi, prin fiecare lucrare, încearcă să păstreze vie această legătură cu rădăcinile sale.

SVETLANA LEVINSCAIA, locuitoare a orașului Căușeni: "Trebuie timp, răbdare și încetul cu încetul cu îngăduială. Frunzulița doar nu stă dreaptă, noi o punem dreaptă pe vază, iată o pun dreaptă nu e prea frumoasă așa puțin îi dau formă. Am crescut la sat, am avut și vii și toate cum e la țară. Am fost pusă la muncă, pe timpurile noastre mama nu ne-a consolat și tăticul. Chiar sunt o moldoveancă adevărată pentru că eu. Eram mai tânără cum s-au dus alte femei prin alte țări puteam să plec și eu, am avut posibilitatea, dar nu, eu sunt de casă. Eu aici la noi în Moldova."

Pentru Svetlana, fiecare sticlă decorată înseamnă mai mult decât un obiect de vânzare. Este o bucată din sufletul ei și, totodată, o mică parte din Moldova pe care o duce mai departe prin artă, răbdare și tradiție.