ELENA MANDEA, reporter Jurnal TV: "Hulubii au devenit pasiunea lui Victor Covalenco din fragedă copilărie, pe când avea doar cinci ani. Astăzi, în curtea lui se aud gângurind peste 400 de porumbei din zece rase diferite. Războiul din Ucraina însă, i-a compromis afacerea. Victor recunoaște că plăcerea de a îngriji porumbeii nu i-o poate lua nimeni — chiar dacă nu mai câștigă din asta bani."

Crescătorul de porumbei din Palanca spune că această pasiune este tot mai rar întâlnită acum, iar unele rase de porumbei sunt chiar pe cale de dispariție. Victor Covalenco a studiat mult și bine acest domeniu și ne-a povestit și nouă cum au apărut porumbeii pe aceste meleaguri.

VICTOR COVALENCO, crescător de porumbei: "Bunelul meu a fost amator de porumbei, tatăl meu a fost și eu sunt urmașul a tot ceea ce s-a păstrat. Porumbeii doar au apărut în zona noastră peste 350 de ani în urmă, au fost aduși de turci, până în prezent, cel mai mult s-au păstrat cel mai mult în zona noastră, care se numesc Basarabeni. Avem Achermani, denumirea vine de la Cetatea Albă, Ucraina, care cândva se numea orașul Acherman, construit de turci. Situația în Moldova cu păsările lasă de dorit. Nu se arată la televizor, nu se promovează, nu li se insuflă oamenilor să fie amatori, să fie o oarecare concurență, de a păstra asta, de a insufla dragostea față de porumbei."

Inițial, bărbatul nu avea susținerea soției, dar odată ajunși la o expoziție de păsări, pe când acestea se mai organizau, femeia pur lu simplu a rămas frapată de frumusețea unor rase de porumbei.

VICTOR COVALENCO, crescător de porumbei: "Când ne-am căsătorit, soția era cam contra porumbeilor, zicea că „porumbeii ăștia ai voștri fac pene, murdărie”. Aveam probleme. A venit timpul să meargă cu mine la expoziție, a văzut o rasă iacobini, creți ea i-a văzut acolo și zice: dar tu nu ai! Eu ii zic dar eu nu vreau. Ea a spus că vrea aceste rase să fie ale ei. Și iată așa au apărut în gospodăria noastră câteva rase care ii sunt dragi soției mele."

Familia Covalenco și-a transformat gospodăria într-o pensiune agroturistică, însă din cauza războiului din Ucraina, vizitatorii aproape că nu le mai trec pragul. Soția lui Victor a fost nevoită să plece peste hotare, pentru a ieși din greutăți. Bărbatul a păstrat porumbeii și fazanii, purtându-le de grijă cum poate mai bine.

VICTOR COVALENCO, crescător de porumbei: "Sunt părinți grijulii care îi hrănesc, dar sunt și care mai rău îi hrănesc. Uneori suntem nevoiți singuri să-i hrănim până cresc sau îi punem la alți porumbei care îi hrănesc. În toată ziua trebuie să avem grijă de ei pentru că sunt boli. Pe unul îl doare piciorul, pe altul aripa pe altul al ceva, trebuie să depistăm singuri și să fim și un fel de doctori la porumbei."

Victor Covalenco spune că a primit mai multe oferte bune pentru cei mai frumoși hulubi. Cineva i-ar fi propus chiar mai mult de 500 de euro, dar el refuză să-i vândă și zice că nicio sumă nu-l poate convinge să renunțe la porumbeii îndrăgiți.