MIHAIL GORBACIOV: "Închei activitatea mea în funcția de președinte al URSS."

Între 1990 şi 1991, Mihail Gorbaciov a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Sovietice, după care a fost nevoit în cele din urmă să demisioneze pe 25 decembrie 1991, ceea ce a dus la sfârşitul URSS.

Gorbaciov, care a primit Premiul Nobel pentru pace în 1990, a încheiat acorduri de reducere a armamentului cu Statele Unite şi parteneriate cu statele occidentale, pentru a îndepărta Cortina de Fier, care a divizat Europa după cel de-al doilea război mondial, şi a dus la reunificarea Germaniei, aminteşte Reuters.

Ajuns secretar general al Partidului Comunist Sovietic în 1985, la doar 54 de ani, Gorbaciov şi-a propus să revitalizeze sistemul prin introducerea unor libertăţi politice şi economice limitate. În cadrul politicii de ”perestroika” a lui Gorbaciov au fost întreprinse primele încercări de a democratiza sistemul politic sovietic, însă reformele au eșuat.

În 1986, când a impus așa-numita campanie anti-alcool, Gorbaciov a comis o greșeală, pe care o va regreta ulterior, însă economia sovietică va fi deja pusă pe butuci. Potrivit istoricilor, Gorbaciov a fost un lider umanist - a încercat să umanizeze sistemul moștenit de la predecesorii săi, însă ”perestroika” sa, improvizată și haotică, și păstrarea sistemului, în același timp, s-au dovedit a fi într-un raport antagonic, încât abia dezintegrarea URSS a deschis calea spre reforme, dar extrem de costisitoare și contradictorii.

Până în vara anului 1991, Gorbaciov plănuia să semneze un nou Tratat al Uniunii Sovietice ce ar fi transformat URSS-ul într-o confederație de state. Figuri proeminente, aflate la conducerea statului, s-au opus și au decis să acționeze rapid împotriva liderului sovietic. Tentativa de lovitură de stat din 1991, cunoscută și ca Puciul din august, a fost o încercare a unui grup de conservatori comuniști sovietici de a-l răsturna de la putere pe Gorbaciov și de a prelua controlul asupra țării. Liderii puciștilor erau comuniști radicali, care considerau că reformele lui Gorbaciov au mers prea departe. Deși lovitura de stat a eșuat după numai trei zile de la declanșare, evenimentul a anulat orice posibilitate de păstrare a Uniunii Sovietice într-o formă mai puțin centralizată. După eșecul loviturii de stat, Partidul Comunist a fost interzis, iar Uniunea Sovietică s-a destrămat oficial în cursul aceluiași an.