Înainte de a intra în interior, medicii au întrebat de câteva ori dacă echipa de filmare nu s-a răzgândit și insistă să afle totul din prima sursă. În scurt timp a urmat echiparea: mai întâi botoșii, apoi costumul special, trei perechi de mănuși, masca, căciulița și ochelarii. Înainte e ”zona roșie”!

În lupta pe care o duc nu se mai între-văd sorți de izbândă. Medicii și asistenții fac tot posibilul ca starea acestor pacienți să nu să se deterioreze și mai mult. Bolnavii se chinuie la fiecare respirație.

Sunt intubați, li se administrează multe medicamente, sunt conectați la multe aparate complexe, dar uneori nici asta nu este de ajuns.

La scurt timp de la vizita noastră în instituție, această pacientă a pierdut lupta cu maladia. ”Cu așa ceva este greu să te obișnuiești”, spun medicii.

Geamurile sunt deschise pentru o aerisire mai bună, dar respiri tot mai greu când vezi oameni neajutorați.

Am urcat la etajul doi, unde l-am găsit pe Ion, conectat de trei săptămâni la respirație artificială. Lângă el tocmai a fost internat un pacient de doar 31 de ani, operat după un accident rutier.

Unii pacienți sunt culcați pe burtă. Medicii spun că această poziție ajută la oxigenarea plămânilor. Dacă nu are efect, pacientul este transferat la respirație artificială. Pentru asta, în hol stă mereu pregătit un aparat.

Tot aici l-am întâlnit pe medicul reanimator Ivan Câvârjic, care ne-a reproșat că am venit să filmăm abia acum, și nu la începutul acestui coșmar... Bărbatul, care nu și-a văzut cei doi copii mai bine de o lună, are un mesaj pentru toată lumea.

Din sunt și vești bune. În lume, mortalitatea la un pacient intubat este de la 88 până la 96 la sută. Recent a fost externat primul, care a fost ţinut în viaţă timp de patru zile datorită aparatelor de ventilare. Este vorba de un polițist de frontieră, de 30 de ani. Alexandru nu-şi explică cum a reuşit să scape de boală și le mulţumeşte medicilor, care nu l-au lăsat singur.