A ales pedagogia încă din copilărie, când o practica prin joacă. Astăzi, la 30 de ani, Adriana Pana predă la un liceu din Orhei și spune că nu ea și-a ales profesia, ci profesia a ales-o pe ea. A început să lucreze înainte de a împlini 20 de ani, a făcut naveta ani la rând pentru școala din sat, iar acum, pentru a rămâne în sistem, are și un al doilea loc de muncă. Studiază, în paralel, inteligența artificială și îi ajută și pe alți profesori să o folosească la ore. Pentru ea, educația înseamnă să te adaptezi încontinuu, fără să pierzi ceea ce nu poate fi înlocuit de nicio tehnologie: vocația.

Aceeași mână care anunță startul unui meci de fotbal scrie notele în catalog și... binecuvântează. Gheorghe Stegărescu este preot la Suhuluceni, profesor de educație fizică la Coropceni și antrenor de fotbal pentru copiii din trei sate. Își împarte zilele între biserică, școală și terenul de fotbal. Nu le vede însă ca pe lumi diferite. Indiferent unde se află, consideră că face același lucru: educă. Povestea lui este și povestea multor sate în care cei care au mai rămas trebuie să-și asume tot mai multe roluri în comunitate, iar fiecare profesor, fiecare antrenor și fiecare om care se implică poate însemna o șansă în plus pentru un copil.