În vârstă de 57 de ani, Rodica de la Fălești este una dintre cele mai vârstnice persoane cu sindromul Down din Moldova
Rodica are 57 de ani și locuiește într-un sat din nordul Republicii Moldova. Nu a mers la școală, nu a avut prieteni și nici nu a fost acceptată de lumea din jur. S-a născut cu sindrom Down, într-o perioadă în care astfel de copii erau ținuți departe de societate. Istoria ei este despre fragilitate, dar mai ales despre o familie care nu s-a gândit pentru nicio clipă să o abandoneze.
Locuitoare a satului Hâncești din raionul Fălești, Rodica este una dintre cele mai vârstnice persoane cu sindrom Down din Republica Moldova. Exemplul ei arată toată fragilitatea și curajul familiilor care nu renunță la greutăți.
ANA CALCAVURA: "Dacă ea are acum 57 de ani, mama avea vreo 46 de ani când a născut-o. Al șaptelea copil. Șase fete suntem, un băiat al doilea și ea e ultima fată. O ținea mama-n perne, ea nu ținea căpșorul, la 7 ani a început a zice „mama”, a început a vorbi, a mânca. Până atunci doar prin spital mama stătea cu ea."
După moartea părinților, acum 15 ani, responsabilitatea pentru Rodica a fost preluată de sora ei, Ana.
ANA CALCAVURA: "Ea mi-a spus cu lacrimi: „Să nu vă bateți joc de ea, să o căutați, să n-o duceți de acasă că ea are foarte multe probleme de sănătate și acolo nimeni nu va avea nevoie să o hrănească”. Noi câteodată, noi o hrănim, iată o banană îi dăm cu lingurița, sucul în linguriță, ea nu mănâncă, iată totul e pisat. Dăm totul prin mașină de tocat."
Rodica și-a dorit să fie alături de ceilalți copii - să meargă la școală și să se joace, însă lumea din jur nu era pregătită pentru a o accepta.
ANA CALCAVURA: "Când a împlinit ea vreo 12 ani, a dus-o în clasa a I-a, că ea voia la băieței: „Eu vreau la băieței”, nu vorbea bine, dar voia la joacă. Și mama a luat-o, mama, a dus-o în clasa a I-a, copiii se fereau de ea, strigau: „Ne temem de dânsa”. Ea voia să se joace cu ei. I-au pus un caiețel acolo și făcea bețișoare, oușoare. Și mama dacă a văzut că e așa, a adus-o acasă și gata."
Nici integrarea într-un serviciu social nu a fost ușoară, deși familia a încercat ani la rând.
ANA CALCAVURA: "Și n-au pus-o la grupă, nu voiau să o pună. Au ținut-o la grupa a II mulți ani, deja când mama stătea la pat și am luat-o noi."
VALERIU CALCAVURA: "Dacă mă duc eu sau ne ducem amândoi la magazin sau la bar, să meargă și ea. „Ia, măi, o pungă mai mare, măi”. „Ce să-ți iau, Rodea?” „Să-mi ia-i apă roșie, să-mi ia-i portocale, înghețate” și eu îi iau de toate câte oleacă și-i pun acolo. Salam îi iau, dar eu știu ce să-i iau, dar trebuie să o asculți și trebuie să-i intri în voie. Să n-o obijduiești cu ceva."
În lumea Rodicăi, cuvintele sunt puține, însă grija pentru cei din jur este mare.
ANA CALCAVURA: "E grijulie. De grijulie, e foarte grijulie. Eu când mă doare ceva sau când altceva, ea întreabă: „Da ce te doare? Pune apă rece la cap”."
Statisticile arată că în Republica Moldova sunt aproape 600 de oameni cu sindrom Down. Numărul real ar putea fi însă mai mare, deoarece mulți adulți nu au fost diagnosticați nici până astăzi.








