În ajunul sărbătorilor pascale, mesele ar trebui să fie pline de bucate, iar casele – pline de bunăvoință
În Sfintele Paști, mesele ar trebui să fie pline de bucate, iar casele – pline de bunăvoință. Cu regret, pentru unii, realitatea arată altfel. În satul Domulgeni, raionul Florești, zeci de vârstnici singuri întâmpină sărbătorile cu îngrijorare. Ajutorul pentru ei vine însă de la cei plecați peste hotare, care nu au uitat de casă. Asociația „Frigider Comunitar” le-a oferit daruri, cu sprijinul diasporei, care păstrează legătura cu patria.
FILIP FRUMUSACHI, locuitor al satului Domulgeni, Florești: "Am mai primit odată din diaspora, tot mi-au trimis un cadou că sunt singur. Eu demult sunt singur. Foarte, foarte, foarte mult contează un ajutor. Vin sărbătorile, este oleacă, mai faci tu oleacă că pensia, trebuie să vie degrabă și aceea. Cu vecina am grăit, că iată poate ne aduce câte un cozonac, măcar să nu cumpărăm că e scump tare, așa au zis. Zic: „Ce va da Domnul, aceea ne va da. Măcar o bucată de pâine și tot e înainte”. Altceva nu-mi trebuie nimic. Sănătate, important să avem."
La Domulgeni, sărbătorile vin cu lumină… dar nu pentru toți. Câteva pachete alimentare spun aici o poveste cu mai multă morală decât ar părea la prima vedere. Sunt gesturi simple care, pentru unii, înseamnă totul. Aceste daruri nu vin dintr-un magazin, ci de foarte departe. De la oameni plecați în străinătate, de la cei care au lăsat în urmă case, părinți și vecini… dar nu și dorul.
INGA BOLDESCO, voluntară: "Este o perioadă cu încărcătură emoțională deosebită pentru că oamenii din diaspora donează. Ei sunt plecați peste hotare, dar cu sufletul rămân aici, acasă și probabil prin aceste donații, ei cumva se simt mai bine, primesc așa o liniște sufletească pentru că au putut să ajute."
De la oameni care poate n-au mai trecut pragul casei de ani de zile, dar care n-au uitat unde li s-a născut sufletul.
Ajutoarele ajung în special la persoanele vârstnice sau singure, pentru care fiecare sprijin contează.
EUDOCHIA ROTARI, locuitoare a satului Domulgeni, Florești: "Pensia e mititică și un ajutor cât de mic e foarte binevenit.
-Știți de unde vine pachetul?
-De unde vine, dar mulțumim care l-au trimis. Cum să nu fie greu dacă pensia e 2.500 de lei. Ce poți face? Și lumina scumpă, și apa, și televizorul, ce mai acolo. Cu ce rămâi? Nu rămâi cu nimic. O bunătate de aceasta te face de parcă ai întinerit din nou, știi? Ajutorul acesta care a fost transmis."
RICA BOLDESCO, voluntară: "Mă gândesc că toți care s-au dus în străinătate fac gestul acesta frumos și trimit daruri, dar noi aici pe loc, măcar să fim cu ceva de ajutor - să le repartizăm."
EUDOCHIA ROTARI, locuitoare a satului Domulgeni, Florești: "Mulțumim și bogdaproste, să vă dea Domnul sănătate celor care au făcut bunătatea asta."








