Ucraineana Svetlana Hryhoroi are 37 de ani și a venit din Odesa în satul Tudora din raionul Ștefan Vodă în anul 2024
Ecoul războiului din Ucraina răsună, la propriu, în fiecare zi în satul Tudora de la hotar. Zeci de refugiați și-au refăcut viața în această localitate de la Nistru. Printre ei, Svetlana Hryhoroi, care a venit acum un an și jumătate de la Odesa. În țara noasatră, a devenit pompier voluntar și sare în ajutor ori de câte ori comunitatea are nevoie.
SVETLANA HRYHOROI, refugiată, pompier voluntar; "A fost inaugurat postul de pompieri și era nevoie de femei aici și m-au întrebat: „Vrei?” și eu am mers."
Svetlana Hryhoroi are 37 de ani și a devenit parte a echipei de pompieri.
OLEG PALANCEAN, pompier voluntar: "Svetlana face parte din echipa care astăzi este la schimb și activează tot de la început, de când s-a deschis postul de pompieri voluntari."
OLEG PALANCEAN, pompier voluntar: "E binevenit să avem în schimb și câte o doamnă. V-am spus că avem patru schimburi și în fiecare schimb este câte o doamnă. Ele intervin la necesitate, atunci când e un incendiu, unde pot fi copii, diferite situații. Chiar am avut și aici, la noi în sat, la Tudora, o familie cu șapte copii, unde doamna a intervenit. Ardea, au ieșit copiii ceia în maiou, afara frig, -20, am fost nevoiți deodtă să-i ducem chiar într-un sarai unde erau animalele."
Chiar dacă are mai puțin de doi ani de când este în Moldova, a îndrăgit oamenii și tradițiile locului și chiar se gândește să rămână pentru totdeauna la Tudora.
SVETLANA HRYHOROI, refugiată, pompier voluntar: "Sincer, nu mai am pentru ce să mă întorc acolo. Eu nu mai am nici părinți, pe nimeni nu mai am acolo, așa că, cel mai probabil, voi rămâne aici."
MARINA PLEVAN, asistentă socială comunitară: "Acum la noi în localitate sunt înregistrați peste 50 de refugiați care locuiesc la familii gazdă. În primele luni de război a fost un flux foarte mare, dar, datorită localnicilor din localitate, noi am făcut față lucrurilor, pentru că toți au fost implicați. Fiecare casă practic au avut refugiați pe care i-au adăpostit. Care erau pe o zi, două și mai departe plecau, care până în prezent stau. Sunt care s-au căsătorit, fete refugiate cu băieții noștri din localitate. Avem familii care au procurat case de locuit la noi în sat, refugiați."
Satul Tudora din Republica Moldova este despărțit de Ucraina prin râul Nistru. Localnicii spun că, în acești patru ani de război, s-au obișnuit să audă bubuituri zi și noapte.
MARINA PLEVAN, asistentă socială comunitară: "De la începutul războiului ne era frică când auzeam bubuiturile sau sirena, dar acum nu mai atragem atenția pentru că noi ne-am obișnuit. Știm că este la ei această problemă și când auzim mai multe bubuituri, noi știm că vine iar un flux de refugiați."
