În orașul devastat de război, molozul umple străzile pe care oamenii se plimbau cândva. Purtând cicatricile războiului, lângă linia frontului sunt orașe-fantomă. Ele par abandonate, însă zumzetul unui generator și oameni vorbind relevă faptul că viața continuă în subteran.

SERGIY YARMARK, şef de administraţiei orașului Guleaipole: "După cum puteți vedea, suntem bombardați continuu. Le spunem oamenilor să nu stea afară în grupuri. Ei trebuie să stea înăuntru sau să vină aici. Oamenii locuiesc în alte subsoluri din oraș, dar acelea nu sunt atât de sigure, precum este acesta."

A oferi în continuare servicii publice înseamnă a păstra demnitatea. În una dintre puținele clădiri în care încă mai este apă, este și un serviciu de spălătorie, și un spațiu de relaxare, cu un magazin de unde pot fi cumpărate gustări și băuturi fierbinți. Este un pic de viață normală în mijloc de război, un loc în care să vezi prieteni, să oferi și să primești ajutor, și să eviți singurătatea în cele mai cumplite vremuri, notează Al Jazeera.

OLGA VASYLCHENKO, voluntară: "Vă spun cum este: plâng, când văd ce a rămas din apartamentul meu. Am avut o viață acolo. Am avut prieteni, am avut o familie. Nu era un palat, dar era al meu. Acum, sunt ca un câine singur, în câmp. Fiind aici, cu oamenii, uit un pic despre situație."

Oamenii s-au obișnuit să trăiască lângă linia de front, dar orice bombardament le trezește frica. Într-un loc ca acesta, viață are un preț și mai mare. Până și adăpostul local de animale este deschis pentru servicii, încă tratând animalele bolnave. Lumea de aici știe: toate drumurile spre sud duc la trupelor ruse, adică, la pericol. Pur și simplu a rămâne aici înseamnă a rezista, conchide Al Jazeera.