Republica Moldova și-a luat rămas bun de la una dintre figurile emblematice ale culturii naționale, maestrul Gheorghe Urschi, care s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani. Artist al Poporului, laureat al Premiului Național și Cavaler al Ordinului Republicii, cetățean de onoare al municipiului Chișinău, „regele umorului” lasă în urmă o moștenire artistică inestimabilă și un gol imens în inimile celor care l-au admirat de-a lungul deceniilor.

ION HADÂRCĂ, poet: "Aș putea să vorbesc și de calitatea de vrăciuitor, un terapeut al sufletului. Pentru că prin aceste glume, sketchurile sale, improvizații, defapt lecuia sufletul omului. Aș putea să vorbesc mult dar, mi-i greu sufletește să-mi imaginez că Gheorghe Urschi, marele nostru maestru, confratele nostru, lipsește. Acum datoria noastră este să-i păstrăm memoria, să-i aducem omagiu de recunoștință. Dumnezeu să-l ierte."

NICOLAE GLIB, interpret: "A fost un prieten adevărat, și cu familiile împreună. Dacă nu era sărbătoare se făcea sărbătoare, în sat unde veneam împreună, mai ales eu cu cântecul ,el cu gluma și asta a fost să fie toate au un început și un final. Bunul Dumnezeu le rânduiește pe toate. Dumnezeu să-l ierte."

NELLY COZACU, bactriță: "Nu a fost copil sau om în etate care să nu-l recunoască, să nu-l salute să nu considere o mare onoare să dai mâna cu Urschi sau să asiști la un spectacol de Urschi. Fără el am fi mai infirmi."

ZINAIDA JULEA, interpretă: "Acolo unde era Gheorghe Urschi, acolo domnea buna dispoziție, întotdeauna auzeai o vorbă de duh. Și după concertele lui Gheorghe Urschi lumea ieșea parcă altfel, parcă mai bună , mai luminată, mai deșteptată."

RICKY ARDEZIANU, interpret: "Era o persoană care mereu era cu zâmbetul pe față. Nu în zadar se spune că era un umorist de calitate. Era un om săritor la nevoie, nu putea trece pe alături de cineva să nu-i pună umărul, să-l ajute."

ADRIAN URSU, cântăreț: "Am avut ocazia să-l cunosc și ca om, să locuim în același apartament, în aceeași odaie de hotel. Să-mi spună bancuri, să-l ascult, să-l văd că uneori că este îngândurat iar după o pauză tot o glumă spune și tot râdem împreună. Vreau să-l ținem minte acel Gheorghe Urschi care îl cunoaștem cu toții, cel care a ajutat generații întregi, să zâmbească, să râdă cu poftă și să privească la oameni, la noi, la tot ce ni se întâmplă un pic mai ușor."

PETRU HADÂRCĂ, directorul Teatrul Național „Mihai Eminescu”: "Astăzi ne luăm rămas bun nu numai de la o mare personalitate, de la un mare artist. Ne luăm rămas bun de la o epocă. Eu personal îmi iau rămas bun de la tinerețea mea. L-am cunoscut pe maestrul Gheorghe Urschi în anii 80, în platoul de filmare din studioul 2 de la Televiziunea Națională, unde săptămânal filmam teatru de miniaturi."

MARGARETA REABCOV, regizoare: "A știut să râdă, să ne facă să râdem singuri de noi, de gafele care le comiteam, de îngâmfare, de prostie. Prin aceste sketch-uri, prin aceste monologuri, prin vorbele cum zice lumea și azi „Cum a zis Gheorghe Urschi”- el ne-a învățat să gândim liber, că se poate să fim liberi în a pune întrebări în a critica atunci când nu ne place ceva ce se întâmplă în societatea noastră."

LEO BUTNARU, scriitor: "Te-am iubit foarte mult. Eu cred că acolo îngerii te așteaptă cu bucurie și tu ai ce le spune. Spune-le și despre noi suntem un popor, care am rezistat. Dovadă este chiar tinerețea ta. Fie-ți drumul lin, nu te vom uita."