IVAN BĂIEȘU, lemnar: "În copilărie am lucrat șofer la colhoz și, fiind tânăr, nu prea era de lucru. Am decis să fac ceva ca să câștig un ban și m-am hotărât să devin lemnar. Cu lemnul, uși, ferestre, scaune, mese, nu am probleme cu lemnul."

Anii au trecut, însă pasiunea pentru lemnărit a rămas. Din mâinile lui Ivan Băieșu au ieșit numeroase obiecte lucrate cu grijă și răbdare, tansmit colegii de la TVNord.

IVAN BĂIEȘU, lemnar: "Nu știam nimic, de unde să iau, cum să pun și cu ajutorul tatălui meu m-am învățat și iată că și până în ziua de azi. Ca să faci o ușă sau fereastră nu este așa ușor, ca să o începi de la 0, am lucrat cu dânsul, eu eram elev, mai apoi eu singur luam comanda și făceam pâinea mea."

Astăzi meseria sa este una tot mai rar întâlnită. Lucrările din lemn nu prea sunt căutate, fiind înlocuite de soluții și materiale industriale. Creațiile din lemn sunt apreciate mai mult pentru spațiile interioare.

IVAN BĂIEȘU, lemnar: "Acum lumea s-a dat cu geamuri termopane. La uși și la ferestre, dar e pe cale dispariție. Doar să facă cineva înăuntru. Pe dinafară lumea face doar geamuri termopane. Mi-a plăcut, dacă nu nu-mi plăcea nu era să mai lucrez până acum."

Bărbatul spune că cea mai importantă calitate pentru un lemnar este răbdarea.

IVAN BĂIEȘU, lemnar: "Ca să faci lucrul bun, trebuie lemnul să fie uscat, să nu fie verde, ca să faci lucrul și după cel care a comandat te întreabă de ce s-a primit, trebuie să ai grijă mare ca să faci acest lucru, iată acest scaun el are 13 – 15 ani de când este făcut. Îngăduire, răbdare, dacă te vei porni cu fuga că eu astăzi trebuie să fac, să reușesc să fac două scaune pe zi, nu se va primi, nici unul nu îl vei face."

Pentru Ivan Băieșu, lemnăritul nu a fost doar o soluție de moment, ci un drum care i-a definit întreaga viață.