În ședință plenară, deputații a ținut un minut de reculegere. Președintele Parlamentului a evidențiat că nu trebuie să uităm de cei, care au avut de suferit din cauza regimului sovietic, mai ales în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina.

IGOR GROSU, președintele Parlamentului: "Regimul stalinist nu a cruțat pe nimeni. Familii întregi au fost ridicate și duse în zonele cu cele mai grele condiții – Siberia și stepele din Nordul Kazahstanului. Mulți au murit pe drum, și mai mulți - de la condiții inumane și muncă extenuantă. Memoria acelor vremuri este crucială. Trebuie să nu uităm și să vorbim despre acele vremuri, mai ales când un nou război început de Kremlin încearcă să recroiască din nou frontierele."

„Memoria nedreptății prin care au trecut bunicii și străbunicii noștri trebuie păstrată vie”, au scris în mesajele lor președintele Maia Sandu și premierul Dorin Recean.

MAIA SANDU, președintele Republicii Moldova: "Să le onorăm demnitatea umană, care i-a ajutat să țină minte cine sunt și de unde se trag, chiar și în condiții inumane, la capătul lumii. Să reținem lecția trecutului, respingând ferm orice impulsuri totalitare pe pământul nostru."

DORIN RECEAN, prim-ministru: "Este primul episod al unei serii de represiuni, la care au fost supuse sute de mii de oameni care trăiau pe teritoriul actual al Republicii Moldova, indiferent de etnia din care făceau parte. Mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată, iar viața celor deportați s-a schimbat pentru totdeauna."

Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, în jurul orei două. O echipă formată din doi-trei militari și un angajat al securității trezeau oamenii într-o manieră brutală și le dădeau ordin ca în câteva minute să fie gata să meargă într-o locație necunoscută. Oamenii nu aveau dreptul să-și ia de acasă decât strictul necesar. Mai apoi, erau duși la gară, de unde erau repartizați câte o sută de persoane într-un vagon de marfă, în timp ce capacitatea maximă era de doar 20 de locuri.

Potrivit istoricilor, deportările au vizat oamenii cei mai înstăriți, dar și cei care erau percepuți ca o amenințare la adresa regimului sovietic. Au fost țintiți în special intelectualii, pentru a distruge coloana vertebrală a națiunii și identitatea românească a populației din teritoriile ocupate, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri.