Primii lei moldovenești au apărut încă în anul 1992. Inițial, au fost puse în circulație trei bancnote, cu valoarea nominală de 1, 5 și 10 lei, colorate în albastru, galben și roșu. Pe toate se regăseau aceleași elemente - chipul lui Ștefan ce Mare și Sfânt, iar pe verso - Cetatea Soroca.

Pregătirile pentru introducerea valutei naționale au început când Parlamentul a adoptat două documente cu privire la valută și cu privire la asigurarea leului moldovenesc. A fost creat și un comitet special pentru introducerea în circulație a valutei naționale. Leul moldovenesc a fost pus în circulație conform cursului de 1000 de ”cupoane” pentru un leu. Tot atunci, în 1993, un dolar valora 3,85 lei.

Designul valutei naționale a fost conceput de artistul plastic Gheorghe Vrabie, în Imprimeria Băncii Naționale Române de la București, deoarece „condițiile de la Chișinău erau improprii”. Acest lucru a devenit cunoscut mai târziu, deoarece conceperea leului moldovenesc s-a făcut în mare taină. Primele au fost tipărite bancnotele de 500 de lei şi 1000 de lei.

Pe 29 noiembrie 1993 leul a devenit singurul mijloc legal de plată. De atunci, toate bancnotele îl au întruchipat pe Ștefan cele Mare, pe față. Următoarele bancnote au fost introduse în circulație din 1994. Singura bancnotă care a rămas neschimbată este cea de o mie de lei. Curios este că, deși aspectul său grafic a fost conceput încă în 1992, aceasta a fost pusă în circulație abia în 2003, 11 ani mai târziu. Cele opt bancnote cu valoare nominală de la 1 la 1000 lei se tipăresc în Franța. Monedele însă sunt bătute la Chișinău, cu excepția celor de 50 de bani, care se fabrică în Cehia.