În satul Săghieni din raionul Ungheni peste tot domnește liniștea. Deși poate părea un fenomen benefic, pentru Vera Victoraș de 77 de ani, care locuiește aproape singură aici, liniștea este apăsătoare. În jurul ei, casele s-au golit, iar și au rămas doar 18 oameni, înconjurați de pădure.

VERA VICTORAȘ, locuitoare a satului Săghieni: "Care și cum vin aici spun că aici e ca la sanatoriu, peste tot sunt copaci, aerul e curat. Nu-i gălăgie, nu-i nimic și e bine de trăit. Numai lume să fie, dar așa.

-Dar câți locuitori aveți în sat?

- 18 oameni suntem în case.

Suntem iată rândul acesta de case, toate suntem bătrâne și fără bărbat. Nu, este una, Nadea, cu bărbat, dar el deja are șase ani de când stă la pat."

VERA VICTORAȘ, locuitoare a satului Săghieni: "Nimeni nu vine să vadă ce fac bătrânii aceștia. Iată eu sunt singură, mai vine fata de la Alexeevca, ea lucrează la școală. Îmi mai aduce câte o pâine și la pâine poate dacă mai are ceva, dar mai mult eu îmi fac mâncare, spăl, fac toate celea, în grădină lucrez, via o lucrez. Mai pe scurt, de toate fac, ca un bărbat. Mă duc tocmai până la Alexeevca și mă duc doi kilometri pe jos. Pe jos uneori și vin."

În cei 35 de ani de independență, Moldova s-a schimbat considerabil. Pentru mulți, asta a însemnat, în primul rând, libertatea de a călători și milioane de pași făcuți spre alte țări, în căutarea unui loc de muncă. La Săghieni, urmele acestei plecări se văd în casele abandonate.

VERA VICTORAȘ, locuitoare a satului Săghieni: "D-apoi trebuie mâncare, trebuie bani, ce să stea tineretul în sat? Iată am nepoți: nepoata în Germania, am în Italia și acum iar un nepot s-a dus, tocmai încolo, spre Ucraina. Se duc să mai facă vreo copeică, iată eu sunt la pensie, mai primesc de bine, de rău pentru o pâine, dar ei de unde să primească, dacă n-ar lucra?"

În timp ce moldovenii iau calea străinătății, străinii care ajung la Săghieni nu mai vor să plece.

VERA VICTORAȘ, locuitoare a satului Săghieni: "Am cumnat în Italia, sora mea este căsătorită în Italia, are 25 de ani de când e acolo. El a venit aici în Moldova, a stat vreo câteva zile aici, la noi și nu mai voia să se ducă înapoi că a zis că la noi e bine de trăit, dar în Italia nu.

-De ce?

-A zis că aici aerul e curat, liniște.

Eu știu ce au ei acolo, dar în Moldova au zis că e mai bine. Și iată când vine sora mea din Italia, Zina o cheamă, dra noi îi zicem Zica și eu îi zic: „Tu te duci, lucrezi acolo, are 76 de ani, te îmbolnăvești acolo și vii în Moldova și te lecuiești”. A zis că acolo e greu de lecuit, dar aici e ușor. Dă bani mai mulți, dar te lecuiești."

Cei 35 de ani de independență au găsit Moldova semidepopulată, cu sute de mii de cetățeni aflați peste hotare, în căutarea unui rost în viață. După liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană, în 2014, drumul către Europa a devenit mai ușor de parcurs, așa că foarte mulți au profitat de această ocazie.

VERA VICTORAȘ, locuitoare a satului Săghieni: "Să fie liniște, să aibă lumea de lucru, să fie plătit și sănătate să fie, să putem lucra. Tineretul, dar pentru noi deja lucrul s-a terminat, deja pe acasă lucrul nostru, iaca ce. Țara noastră e frumoasă, dar e săracă. Să fie și bogata, mai bine ar fi, dar așa."