LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Mă simt ca la mine acasă. Nu mă tem de greutate, nu mă tem de volan, nu mă tem de mașini, mă tem de oamenii cei răi."

Plăcerea de a conduce o are de la tata, care a fost și el șofer, iar permisul l-a obținut pe când avea 19 ani.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Tatăl meu toată viața a fost șofer. Știu ce înseamnă asta. Simțeam mirosul de motorină de la el când venea acasă și îi turnam apă se se spele pe mâini. Mă lua la el la muncă, mă punea pe picioare și ședeam la volan."

A absolvit Colegiul de Comerț din Chișinău, a activat o vreme în domeniu, iar recent s-a hotărât să se facă șofer de microbuz de linie.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "În 2018 am primit permisul de conducere, categoria D1, după ce am susuținut examenul. Aveam atunci 62 de ani. Am susținut examenul din prima, având doar o singură greșeală. Polițistul de acolo când s-a uitat în acte m-a întrebat ce caut aici."

Femeia regretă că nu a urcat mai devreme la volanul microbuzului.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Mi-a plăcut meseria lui tata și îmi pare rău că nu am muncit din tinerețe șofer. Am muncit în domeniul comerțului, dar el nu a fost de mine...Este o muncă foarte grea. Te trezești pe la patru. Nici noaptea nu poți dormi, știind că dimineața trebuie să mergi la muncă. Nu trebuie să întârzii, pentru că la 05:50 trebuie să te pornești de la porțile orașului, de la Botanica."

Pe lângă plăcere, mai e nevoie de multă responsabilitate, ne spune șoferița.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Trebuie să fii foarte puternică. La spate am niște mușchi ca la bărbat.Tata îmi spunea, trebuie să ai patru ochi, doi în față și doi în spate. Patru ochi ca să te uiți."

ALEXANDRU ILIAȘ, colegul Larisei Roșca: "Când mi-au propus-o drept partener de lucru, puneam la îndoială capacitățile ei... Mai târziu am înțeles că este un coleg bun, de nădejde. Ea prima se urcă la volanul microbuzului și ultima pleacă acasă, în ciuda orarului de muncă intensiv și a ambuteiajelor din oraș. Nici chiar unii bărbați nu rezistă aici. Dar ea rezistă, la vârsta pe care o are."

Deși se descurcă nu mai rău decât un bărbat, de cele mai multe ori se simte marginalizată.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Mă discriminează bărbații, dar ce să facem. Bărbaților nu le place că femeile vin și se bagă în lucrul lor. Eu nu le încurc. Eu vreau să mănânc bucățica mea de pâine pe care o fac cu mâinile și sudoarea mea."

Plăcerea de a conduce îi aduce și bani, pentru că pensia este mică.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Să nu stau să aștept acasă când va veni moartea. Nu vreau să spun astfel de cuvinte, dar asta este realitatea."

În familia Larisei Roșca, dorința de a conduce se transmite prin generații.

LARISA ROȘCA, șofer de microbuz de linie: "Fata lucrează șofer în Milano. Este unica femeie în Milano. Mă bucur cu ea. Mereu spune că îi pare rău că tata nu a ajuns la zilele astea."

Șoferița ne-a mărturisit că va conduce atâta timp cât îi va permite sănătatea.