Anastasia are 33 de ani. Soțul a părăsit-o și a rămas să fie și mamă, și tată pentru cei doi băieți ai săi, de șapte și nouă ani. Anul trecut, în prag de iarnă, sora sa Marina, împreună cu cei patru copii ai săi s-a pomenit fără acoperiș deasupra capului, după ce soțul său i-a alungat în stradă. Așa au ajuns cele două surori să împartă câțiva metri pătrați la opt suflete.

ANASTASIA JUMIR, locuitoare a satului Vânători, raionul Nisporeni: "Dacă a fost nevoia așa că a alungat-o, trebuia să o primesc, în stradă nu o puteam lăsa, e sora mea și sunt așa o fire mângâioasă, iubesc să fim împreună, uniți. Sunt alți frați care nu se împacă, dar noi ne împăcăm întotdeauna."

MARINA BRITCARI, locuitoare a satului Vânători, raionul Nisporeni: "N-am ce face, sunt ai mei și trebuie să-i cresc. -Tatăl copiilor nu vă ajută deloc? -L-am dat la alimente, dar nici nu se răspunde. Mă duc la Nisporeni și spune, dar du-te și-l caută Dar unde să-l caut?! Acesta e bolnav și cu inima."

Au trei capre, câteva găini și rațe, iar dacă nu le mai rămân bani de pâine, atunci o iau cu datorie de la magazinul din sat.

MARINA BRITCARI, locuitoare a satului Vânători, raionul Nisporeni: "-Aveți aici unde să munciți? -Cât cu ziua. -Cu ziua, unde? -La oameni poți să te duci, dar așa. -Vara trecută de exemplu mergeați cu ziua? -Nu putem, asta mică cu cine s-o las?! La grădiniță n-o primește, așa o mai las cu sora, dar așa. -Chiar de mergeți cu ziua cât adunați pentru o zi? -Trei sute de lei. -Ce vă ajunge la patru copii și dvs cinci. -N-ajunge nimic, trebuie grădinița de plătit, lumina, trebuie multe și de toate, dar trebuie să mergem înainte."

Cei mici nu-și doresc nici măcar jucării. Poate doar, uneori, niște bomboane. Marina are și un răspuns pentru ei.

MARINA BRITCARI, locuitoare a satului Vânători, raionul Nisporeni: "Va cumpăra mama când va avea bani, când va ieși la muncă. Dar de unde?! Când nu ne ajunge luăm pe datorie și dăm înapoi, bine că ne ajută, dar așa n-avem de unde. Poate acum ne-om mai duce la lucru, dar, s-a fudulit lumea în sat. -De ce? -Ei vor să facă ei singuri, să nu mai plătească la oameni."

Constantin are nouă ani și s-ar părea că acum ar trebui doar să învețe și să viseze la viitorul său. Băiatul însă are în grija sa caprele, care-i hrănesc familia, iar iarna asta diminețile și le începea tăind lemne de foc.

ANASTASIA JUMIR, locuitoare a satului Vânători, raionul Nisporeni: "Nu pot să-i lepăd, așa ne ducem cu ziua prin sat unde ne cheamă. -Cât câștigați? -Vreo trei sute de lei. Iată cu mâncarea mea iese chiar 250 de lei și ce ne ajunge, doar cât să le iau mâncare lor și gata. Pe datorie ne mai ducem și mai luăm, este o femeie ne dă pe datorie și ne așteaptă. Dacă nu avem de unde să-i dăm, ne ducem la ea cu ziua și încet, încet ne descurcăm."