O femeie din sudul ţării îşi aminteşte despre copilăria sa, care a fost marcată de sărăcie și abandon. Tatăl, plecat la muncă peste hotare, nu a mai revenit acasă, iar mama, rămasă singură cu povara greutăților, a fost nevoită să-și ducă fiicele la un centru de plasament.

SINCRON NADIA POPOVICI, a copilărit la orfelinat: "Țin minte că eram copil clasa 1 când tata a plecat la Moscova și nu a mai dat semne, iar mama a decis să ne dea la orfelinat pe mine și sora, am mers în clasa 1 fără papuci. "

Ani mai târziu, ajunsă la maturitate, avea să trăiască, din nou, în frică şi incertitudine. În spatele unei relații aparent obișnuite, ascundea scenele de violență, umilință și suferință, pe care le trăia în tăcere.

SINCRON NADIA POPOVICI, a copilărit la orfelinat: "M-a închis în baie și m-a bătut cu cureaua așa de tare că băiatul meu are 17 ani și ține minte și atunci am zis că gata, era prin noimebrie 2014 și am spus stop nu se mai poate. "

După ani, în care a căutat iubire și a luptat pentru supravețuire, a descoperit liniștea unui cămin adevărat și iubirea care vindecă.

SINCRON NADIA POPOVICI, a copilărit la orfelinat: "A fost o perioadă în relația cu soțul când cerșam iubire, și nu știu ce s-a întâmplat că acum îmi pare că trăiesc un vis, atât de iubită mă simt zic doamne să nu se termine lucrul acesta și când te simți iubită starea ta interioară înflorește."

Duminică, de la ora 18.00, la Femeile vorbesc, venim cu o poveste tulburătoare despre copilărie furată, violență și puterea unei femei de a-și reconstrui viața.