MARIA GROSU, artizan: "Uneori lucrez noaptea și uit ce oră e. Când îmi arunc ochii la ceas, e ora trei, oră două. La ora 5:00 iar m-am trezit și iar lucrez până se luminează afară."

Maria Grosu spune că astfel încearcă să câștige un ban. Cheltuielile sunt mari, iar pentru a face o lucrare se cere două sau chiar trei luni.

MARIA GROSU, artizan: "Dacă de-o pildă vând o ie, acești bani nu îi folosesc pentru lucrurile mele, dar pentru materiale. Ață, croșetă, dar când mă „scap” ultima copeică o dau. Nu este destulă pensia. Am noroc de copii care mă ajută. Această pensie îmi ajunge doar pentru medicamente și serviciile comunale pe care le plătesc. Atât!"

Rudele femeii sunt plecate din sat. A rămas singură, în permanentă așteptare.

MARIA GROSU, artizan: "Toți au plecat, care prin Chișinău, care la Ungheni, La Durlești, în Ocnița, dar eu am rămas în sat și atunci când vin, toți se adună la mine. Atunci când ne întâlnim, nu încap în casă."

În cei peste 25 de ani de când face broderii, femeia a reușit să creeze peste 100 de ii. Unele au ajuns să fie purtate în Italia, Spania, Canada, Germania, Statele Unite, , Franța sau Marea Britanie.