Pe parcursul unor dezbateri încinse la acest subiect mai mulți parlamentari europeni influenți l-au acuzat deschis pe PM Ungariei, Viktor Orban, prezent în ședința parlamentară, că s-ar afla în spatele unor virulente atacuri recente asupra presei independente din țara sa și că ar profera atacuri împotriva minorităților și a statului de drept, ceea ce ar aduce atingeri fundamentale valorilor pe care se întemeiază UE. Votul parlamentar deja a produs importante efecte politice. Episodul a arătat pierderea răbdării printre foștii amici ai liderului FIDESZ în grupul PPE, care nu-i mai poate acorda lui Orban nici o scutire, bucurându-se de un sprijin limitat exclusiv printre anumiți deputații italieni din partidul de extremă ”Forza Italia”, câțiva deputați bulgari și germani, asortați de mai mulți deputați conservatori britanici. Sarcastic, Nigel Farage, cel despre care se spune că ar fi provocat referendumul în favoarea Brexit-ului a descris votul Parlamentului European drept o acțiune profund ”autoritară” și nejudicioasă, iar deputatul populist olandez Geert Wilders l-a numit pe Viktor Orban ”un adevărat erou, un exemplu pentru statele europene, care merită Premiul Nobel”.

Din punct de vedere politic, Partidul Popular European (PEM) s-a dezis în acest fel de orice sprijin pe viitor față de liderul autoritar de la Budapesta. Moțiunea adoptată cu majoritatea de voturi nu va produce efecte, însă, dacă Consiliul European nu va sprijini cu suficiente voturi moțiunea. Se știe că activarea articolului 7 reprezintă mai degrabă un mecanism preventiv prin care Comisia, iar apoi și Consiliul European sau Parlamentul European purcede la o evaluare minuțioasă a tuturor circumstanțelor care ”ar aduce atingeri serioase valorilor europene”. Pentru ca moțiunea lansată de Parlament să avanseze este nevoie de o majoritate calificată de cca 72% din statele membre să fie de acord cu cursul acestei acțiuni. Deocamdată este dificil să susții cu certitudine dacă acest lucru se va întâmpla ori nu. Puțini s-au așteptat ca moțiunea să se bucure de asemenea sprijin politic. Totodată, în cadrul Consiliului European liderii de state și guverne s-ar putea să evite o confruntare directă cu Budapesta. Între tmp, Primul Ministru polonez deja a promis să nu susțină moțiunea recentă , oferindu-se să îndrepte prin acțiunea de ”veto” o pasiență așteptată de Guvernul de la Budapesta. De fapt, Parlamentul European a încercat și anterior (13 iunie, 2017) să aplice sancțiuni unor țări din Grupul Vișegrad pe subiectul refugiaților (Ungaria, Polonia și Cehia), acuzate că sabotează politica UE de a plasa cca 160.000 migranți, dar nu s-a găsit sprijin politic suficient. De această dată, însă, moțiunea inițiată împotriva politicilor Guvernului ungar, condus de PM Viktor Orban, a umplut paharul, nu în ultimul rând datorită tonului ostentativ cu care liderul FIDESZ a decis să-și ”pledeze cauza liberală”. Anume din acest motiv, moțiunea a întrunit 2/3 din voturile eurodeputaților (448 au votat pentru adoptarea rezoluției, 197 contra, iar 48 s-au abținut) și nu s-a împotmolit în procedurile inițiale.

Vădit afectat de moțiunea care pune în dificultate prestigiul extern al guvernului său, PM Viktor Orban a susținut un adevărat rechizitoriu în adresa deputaților europeni și a raportoarei olandeze din partea grupului politic al verzilor (Green) Judith Sargentini, pe motiv că evaluările Parlamentului sunt bazate pe interpretări false și abuzive și că sancțiunile propuse de legislatorii europeni ”ar amenința libertatea națiunii magyare”. ”Nu dorim să trăim într-un imperiu, ci doar într-o alianță a națiunilor libere”, a declarat liderul FIDESZ, numind politica de emigrație a UE drept un ”faliment spectaculos, care amenință cultura creștină a Europei” , și asigurând presa că ”noi ne vom apăra frontierele și numai noi suntem cei care vom decide cu cine să trăim împreună”. Nu demult însă, Viktor Oran a anunțat intenția sa de a crea o alianță pan-europeană anti-emigrație, un obiectiv care nu a lăsat fără reacții liderii europeni.

Cunoscut pentru retorica sa vehement antiliberală, Viktor Orban și-a apărat cu ardoare acțiunile guvernului și a respins drept ”neîntemeiate” acuzațiile raportorilor europeni privind existența unor fapte de restricționare a libertății de expresie și de limitare a conștiinței religioase în Ungaria, deopotrivă cu limitarea autonomiei universitare și a libertății de asociere, demontarea separației puterilor în stat, protecția datelor personale și, nu în ultimul rând, crearea unor condiții de neliniște și insecuritate pentru minoritățile naționale și refugiați. La fel, și Ministrul de Externe al Ungariei Peter Szijjarto a respins toate acuzațiile Parlamentului European, numindu-le ”răzbunare măruntă din partea unor politicieni favorabili politicilor de emigrație”. Lucrurile nu par să se încheie cu această moțiune într-un context pre-electoral tumultos. Următoarele alegeri pentru Parlamentul European vor fi convocate în 2019, iar tendința de creștere a grupurilor de extremă este un fapt demonstrat. Acest episod spune multe despre criza unui guvern care găsește un titlu de laudă în a promova ”politici neoliberale”, adoptând legi care incriminează avocații și activiștii care oferă asistență resortisanților, o activitate ”nepatriotică și ilegală” în opinia liderului FIDESZ și instituțiile Uniunii Europene.

Și acum încotro?

Sancțiunile aplicate unui stat – membru al UE are profunde ramificații politice pe plan continental și sub-regional. Este evident că UE devine tot mai îngrijorată de ușurința cu care anumiți lideri populiști calcă în picioare valorile și principiile inserate în tratatele de bază europene, îngrădindu-se de răspundere prin invocarea ”suveranității naționale”. Atunci când menținerea puterii este primul instinct de bază al noului tip de populism acest gen de tactică pare să dea mai multe câștiguri decât pierderi estimate la numărul de votanți. În acest context, observăm o vădită radicalizare a răspunsurilor UE față de acest model vehement anti-liberal, mai ales printre statele care au fost adoptate de UE după 1994 și în care s-au întețit cazurile de violare a practicilor și normelor fundamentale ale tratatelor uniunii. Această schimbare de optică a Comisiei și Parlamentului European este o reacție defensivă, poate un pic întârziată, dar care ar trebui să fie recunoscută după meritul său adevărat. UE pare decisă să aplice sancțiuni atât în raport cu statele asociate voluntar (cazul Rezoluției PE din 5 iulie, 2018, privind RM), cât și în raport cu statele -membre. Mesajul acestei schimbări este clar, UE nu mai poate tolera consolidarea unor regimuri care predică dispoziții ne-liberale, xenofobe, dominate de lideri carismatici, dar profund autoritari care, ca și niște adolescenți obraznici, testează autoritatea pedagogului până la momentul scoaterii lor din clasă. Noul curs al UE este împărtășit și de influentele familii politice europene. Constatăm apariția unor oi exigențe de a nu mai tolera în rândurile lor partide și persoane care aduc atingere democrației europene. Apartenența la grupurile politice nu mai reprezintă o garanție de impunitate. Camuflate în spatele unor grupuri politice europene, multe dintre aceste ”partide cameleon” ar putea fi prinse cu garda jos, așteptându-se la o distanțare iminentă după cum s-a întâmplat recent în cazul PPE față de FIDESZ. În replică, Orban a numit slabă conducerea PPE, motivând că ”dansează sub muzica socialiștilor și liberalilor”.

Este limpede că reproșurile adresate PM Viktor Orban pot fi atribuite și altor lideri din Europa Centrală și de Est, care au nimerit de ceva timp în atenția UE pentru ostentația cu care viciază regulile fundamentale ale democrației reprezentative, care adaptează regulile în folosul propriilor interese sau a unor grupuri infracționale, aplicând un control aproape dictatorial asupra justiției. Se pare că mecanismele conținute în Tratatele UE nu sunt concepute pentru situația în care două sau mai multe state blochează deliberat aplicarea de sancțiuni împotriva unui membru pe teme de bază. Este posibil că dacă ambele părți aflate în conflict vor juca mai departe ”chicken game”, Comisia Europeană va trebui fie să caute soluții de de-escaladare a crizei, încercând să rezolve o potențială ruptură internă printr-un compromis posibil. Totuși, există și posibilitatea ca autoritățile UE să ridice mizele confruntării prin condiționarea bugetului UE de revizuirea deciziilor litigioase la nivelul statelor aflate sub moțiunea de sancționare. Există voci în UE care susțin necesitatea unei condiționări a fondurilor europene de condițiile politice neîntrunite în acest moment de Ungaria și Polonia.

Vin vremuri tulburi pentru mai multe țări care s-au jucat cu focul într-o magazie cu pulbere. Activarea art.7 în cazul Ungariei împinge liderii de la Budapesta și Varșovia în căutarea unei ”linii de apărare” comune. Aparent, nici UE nu a mai cunoscut precedente în care anumite state caută alianțe nu pentru a se integra mai puternic în cadrul uniunii, după exemplul Benelux-ului, ci pentru a se eschiva principiului de solidaritate în politici asumate la nivel politic al UE, cum este politica de primire a migranților sau cea de alocarea unor contribuții mai mari în scopul ameliorării unor probleme ce afectează UE. Imediat după moțiunea votată în Parlamentul European, PM Poloniei Mateusz Morawiecki l-a vizitat pe omologul său, Viktor Orban, PM Ungariei, la Budapesta, reiterându-și susținerea pentru aliatul său conservator-naționalist, împreună arătându-se convinși de faptul că anul 2018 ” va fi un an de mari bătălii contra multiculturalismului european”. Dacă Ungaria s-a mobilizat în temei pe subiectul anti-migrației, criticile UE față de Polonia au vizat anumite reforme a sistemului de drept, inclusiv numirile politice în cadrul unor tribunale importante și rolul Curții Constituționale în sistemul politic polonez. Resurgența mișcărilor populiste în anumite țări ale Europei Occidentale, tendința de creștere a tensiunilor în raport cu autoritățile politice ale UE par să adauge noi provocări pentru blocul comunitar. UE nu mai vrea să accepte lideri populiști să umble cu cioara vopsită și să dea lecții de naționalism de tip ”macho” într-o lume plină de pericole.

End.

Igor Munteanu, Cotidianul.md