Viața lui Ateș, un băiat de patru ani, dar și a părinților săi s-a schimbat radical acum trei ani. Au lăsat totul în orașul natal Ungheni și s-au mutat la Chișinău, pentru ca fiul lor să beneficieze de servicii specializate. La primul centru din Moldova care, de 25 de ani, oferă servicii medico-sociale pentru copiii cu nevoi speciale, fiecare zi este construită ca un joc. În acest mod, copiii devin mai implicați, învață, se mișcă și se integrează. Alături de echipa centrului, părinții devin parte a procesului de dezvoltare și demonstrează că sprijinul constant face diferența între șanse și limite.

Oamenii cu sindromul Down din Republica Moldova au foarte puține șanse la o viață independentă. Ei rămân fie izolați acasă, fie în instituții rezidențiale. Acum cinci ani, câteva familii au decis să schimbe această realitate. În satul Bușăuca, raionul Rezina, au creat „Conacul Visului” – o comunitate în care copiii cu acest sindrom trăiesc împreună, muncesc, învață și se sprijină reciproc. Aici gătesc, îngrijesc de animale și chiar își conturează visul la propria afacere. Este locul în care părinții încearcă să răspundă la una dintre cele mai grele întrebări: ce se va întâmpla cu copiii lor, atunci când ei nu vor mai fi?

Într-o țară în care, pentru mulți tineri cu Sindromul Down, drumul se oprește prea devreme, Sergiu Guștiuc a mers mai departe. A făcut liceul, apoi facultatea, iar astăzi este asistent social în Chișinău. Povestea lui nu se oprește însă aici. La patinaj viteză, Sergiu a reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului - a luat medalia de aur la Jocurile Mondiale de Iarnă Special Olympics Torino. Puțini știu că în spatele acestui succes fulminant stă o familie care a ales luptat fără a renunța. A plecat din sat, a luat totul de la zero și a mers insistent spre un singur scop: o șansă reală pentru copilul lor. Astăzi, Sergiu este dovada că, atunci când există sprijin, limitele pot fi depășite.