Jurnalul Săptămânii, 27 Iunie
29 iunie 2026, 21:36
Sistemul care ar trebui să vegheze asupra sănătății în Republica Moldova suferă...
Jurnalul Săptămânii, 04 Iulie
Acum 77 de ani, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, după miezul nopții, zeci de mii de oameni din Basarabia au fost treziți de bătăi insistente la ușă. În câteva minute, au fost forțați să-și părăsească gospodăriile, încărcați în mașini și duși în gări. Acolo, au fost urcați în vagoane pentru vite și deportați tocmai în Siberia. Pentru Stalin și regimul său erau „culaci”, dușmani ai poporului. În realitate, erau oameni care harnici și gospodari, care lucrau pământul și agoniseau în numele viitorului copiilor. Printre cei care au plătit prețul acelor deportări este și Simion Lungu. Încă nu se născuse în acea noapte nefastă ci abia trei ani mai târziu, în Siberia, acolo unde i-au fost deportați părinții.
O valiză, câteva fotografii și documente îngălbenite de vreme. Este tot ce a rămas din viața pe care familia Larisei Zaharia a fost nevoită să o lase în urmă. În noaptea de 6 iulie 1949, bunica sa, împreună cu cei doi copii – mama și unchiul Larisei –, au fost deportați în Siberia. Anii de exil au însemnat muncă silnică, foamete și despărțirea de tatăl arestat pentru viziuni politice. Astăzi, prin mărturiile și obiectele păstrate cu grijă, Larisa Zaharia încearcă să reconstituie istoria propriei familii – o drama trăită de zeci de mii de basarabeni schingiuiți de regimul stalinist.
Și satul Mereni din raionul Anenii Noi poartă în suflet o rană adâncă, lăsată de deportărilor staliniste. Aproape 500 de oameni au fost ridicați și duși în Siberia. Înaintea valului din iulie 1949, teroarea lovise deja multe familii. În 1945, zeci de gospodari au fost arestați și condamnați pentru viziuni politice. Au lăsat în urmă soții și copii, pe care NKVD-ul i-a dus cu forța în Siberia, câțiva ani mai târziu. Astăzi, un complex memorial din centrul satului anunță despre tragedia familiilor lăsate fără casa și libertate.
