Zilele ei încep înainte de răsărit, cu gândul la cei dragi rămași în Ucraina și cu pașii grăbiți spre parcul de troleibuze nr.3 din Chișinău. Oxana Veremeieva a fugit din Nikolaev împreună cu fiica și familia soțului, lăsând în urmă tot ce cunoștea. În patru ani, a învățat să supraviețuiască într-o țară nouă și să-și construiască o viață de la zero, în timp ce familia ei se află în linia întâi a frontului.

În plină criză a refugiaților ucraineni, unele centre din Republica Moldova au devenit mai mult decât adăpost temporar – au transformat spațiile de cazare în adevărate comunități. Aici, oameni de toate vârstele și cu nevoi diferite învață să conviețuiască, să se sprijine și să-și construiască legături de prietenie, chiar și atunci când războiul le-a smuls casele și liniștea.

Și dacă mulți ucraineni și-au găsit adăpost temporar în centrele din Republica Moldova, unii au descoperit și mai mult: căldura familiei. În satul Meșeni, raionul Rezina, Lilia Stratulat și-a transformat casa într-un cămin pentru Tihomira, o copilă refugiată, rămasă fără grija părintească. Pentru ea, acum în vârstă de 12 ani, mama Lilia este totul: cea care a învățat-o să citească, să scrie și, cel mai important, să iubească.