Pe lângă depopulare, țara noastră se confruntă cu încă o criză - îmbătrânirea populației. Oamenii în vârstă sunt cei pentru care plecarea peste hotare este o opțiune radicală, așa că rămân în pofida greutăților care se abat asupra localităților depopulate. Scăderea constantă a numărului oamenilor apți de muncă erodează potențialul economic și pune o presiune uriașă pe sistemul de pensii și pe serviciile de sănătate. Ce spun oamenii din sate despre viitorul țării și cum trăiesc astăzi, aflați în reportajul ce urmează.

Satul Nistreni de pe malul Nistrului stă astăzi tăcut, cu ruinele caselor în care cândva răsunau râsete și pași de copii. Ulițele sunt pustii, temeliile zac izolate, iar istoriile oamenilor care au plecat mai sunt păstrate doar în amintirile celor care au trăit cândva pe aici. Tinerii au plecat în căutarea unui viitor mai bun la oraș, iar vârstnicii s-au stins, lăsând în urmă un sat odinioară plin de viață și speranță. Nistreni nu mai e un sat mort, ci un simbol al depopulării rurale, al unui fenomen care amenință să șteargă de pe harta Moldovei comunități întregi.

n satul Roșcani din raionul Rezina mai trăiesc 29 de oameni. Casele și ulițele aproape pustii trădează calea pierzaniei pe care a luat-o localitatea, iar comunitatea se adună în jurul familiei Covali, care încearcă să reanimeze viața locală. În familie cresc patru copii, care merg la grădiniță și la școală în satele vecine. La Roșcani nu există magazin, nici punct medical, dar soții Covali spun că nu duc lipsă de nimic. Nu ar pleca peste hotare, deoarece, pentru ei, acasă este aici, pe pământul pe care îl muncesc împreună cu mâinile lor. Cresc păsări, au peste zece vite și cultivă tot ce de ce au nevoie pentru a trăi. Singura lor provocare este vânzarea lactatelor, o barieră pe care mulți nu au reușit să o depășească.