Regina Elisabeta a II-a s-a născut pe 21 aprilie 1926, la Londra, ca fiică a prințului Albert, duce de York, viitorul rege George al VI-lea, și a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York. ”Lilibet”, după cum era strigată de membrii familiei sale, a fost botezată la Palatul Buckingham și şi-a petrecut primii ani de viață în reședința londoneză din Piccadilly şi la White Lodge în Richmond Park.

Soarta prinţesei Elisabeta s-a schimbat în întregime odată cu decesul bunicului său, suveranul George al V-lea, pe 20 ianuarie 1936. Regele Edward al VIII-lea a abdicat în decembrie 1936, tronul revenindu-i ducelui Albert de York, primul în linia de succesiune, tatăl prinţesei, care a devenit regele George al VI-lea.

După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, luând titlul Alteţa Sa Regală Prințesa Elisabeta. Numită colonel, şef al Gărzii de Grenadieri, de către tatăl său, Elisabeta şi-a făcut prima apariţie publică în 1942, când a inspectat trupele. A început să-şi însoțească părinții în vizitele oficiale pe care aceștia le efectuau în ţară. Prinţesa s-a alăturat, în 1945, Serviciului Teritorial Auxiliar, învăţând să conducă maşina şi dobândind noţiuni de mecanică. Munca sa de voluntariat a durat doar câteva luni, dar i-a arătat prinţesei o lume diferită faţă de cea regală.

Pe 20 noiembrie 1947, Prințesa Elisabeta s-a căsătorit cu prinţul Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei şi stră-strănepot al reginei Victoria. Prinţul Philip a devenit, în urma căsătoriei, duce de Edinburgh. Prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului, prinţesa Anne, prinţul Andrew şi prinţul Edward sunt cei patru copii ai cuplului.

Tatăl Reginei, Regele George al VI-lea a murit pe 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a la doar 25 de ani. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, pe 2 iunie 1953, ceremonia fiind condusă de arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher. Difuzată la radio, întreaga ceremonie a fost, pentru prima oară, transmisă şi la televizor, în întreaga lume.

După încoronare, Regina Elisabeta şi soţul său au plecat într-un turneu care a durat șase luni, timp în care au vizitat 13 tari. A devenit primul monarh, care a vizitat Australia şi Noua Zeelandă.

În 1957, a făcut o vizită în Statele Unite, în cadrul căreia s-a adresat Adunării Generale a ONU. Totodată, a fost primul monarh care a deschis o sesiune parlamentară, respectiv cea a Parlamentului canadian.

În 1973, a participat la Conferinţa Commonwealth-ului de la Ottawa, Canada şi, în 1976, a călătorit în Statele Unite ale Americii. O săptămână mai târziu, Majestatea Sa se afla în Montreal, Canada, unde a deschis Jocurile Olimpice de Vară. În 1979, suverana a călătorit în Kuweit, Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman, vizită care a atras atenţia şi respectul la nivel internaţional. Regina Elisabeta a II-a a întreprins, în 2011, o vizită istorică în Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic din 1911.

În 2012, a avut loc Jubileul de Diamant de la ascensiunea sa pe tron, marcând 60 de ani de domnie. A devenit, trei ani mai târziu, pe 9 septembrie 2015, monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901). Pe 6 februarie 2017, regina Elisabeta a II-a a devenit primul monarh britanic care a sărbătorit jubileul de safir - un eveniment ce a marcat împlinirea a 65 de ani de când a urcat pe tron.

Monarh activ şi susţinător al îndatoririlor regale, de la cele oficiale statale la cele filantropice, regina Elisabeta a II-a a adus în centrul atenţiei, prin acţiunile sale, afirmarea identităţii naţionale şi unitatea, continuitatea, dar şi stabilitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Începând din 2016, regina şi-a limitat programul de vizite peste hotare, dar a continuat să primească la Palatul Buckingham înalţi oaspeţi din străinătate. Totodată, şi-a redus implicarea în activităţile organizaţiilor şi instituţiilor de caritate, academice şi sportive şi a transferat numeroase îndatoriri regale şi patronaje prinţului Charles, moştenitorul tronului, fiului acestuia, William, şi altor oficiali regali.

Pe fondul mai multor probleme de sănătate, pe 9 aprilie 2021, soţul său, prinţul consort Philip a încetat din viaţă la vârsta de 99 de ani.

În cele şapte decenii de domnie, Elisabeta a II-a a fost martoră a unor mari evenimente, de la greutăţile de după cel de-al doilea Război Mondial şi până la pandemia de Covid-19, însă ea a ştiut să se adapteze schimbărilor momentului. Unul dintre cei mai oribili ani au fost anii '90, când a murit prințesa Diana, un eveniment care a lăsat urme adânci în familia reglă britanică şi a zdruncinat serios monarhia. Tăcerea Palatului Buckingham nu a fost niciodată uitată.

Elisabeta a II-a va rămâne cunoscută pentru simplitate și, de asemenea, va rămâne cunoscută ca având un interes serios și informat în afacerile guvernamentale, în afară de îndatoririle tradiționale și ceremoniale. A jucat alături de James Bond și era elegantă, dar și vestită pentru pălăriile şi ținutele ei absolut regale.