Cu copilul în brațe și cu strictul necesar, Daria Borodovscaia mărturisește că a părăsit în grabă orașul Vinița. Acasă a rămas soțul, să își apere țara, iar la spital a ajuns pe fundalul unor complicații, așa cum copilul răcise în timp ce așteptau să traverseze frontiera.

DARINA BORODOVSCAIA, refugiată din Ucraina: "Îmi făceam griji, în primul rând pentru copil. Nu voiam ca el să se ascundă în fiecare zi, să se teamă. În orașul meu sunt baze militare și din acest motiv am plecat. Eu îmi adunam bagajele și chiar nici nu mă gândeam că noi plecăm pentru o perioadă îndelungată. Mi-am luat lucruri cam pentru o săptămână."

Abia dacă a reușit să închidă vreun ochi în aceste unsprezece zile de la începutul crizei din Ucraina și Elena. Femeia povestește că orașul său a fost bombardat constant începând cu 24 februarie. Ultimele zile au stat mai mult în subsoluri, la adăpost, iar copila ei de două luni a răcit acolo.

ELENA, refugiată: "-Nu s-a așteptat nimeni că va începe războiul? -Cine se aștepta că în secolul XXI poate fi război? Nimeni nu credea că copiii noștri vor fi copiii războiului. Patru zile ne-am ascuns prin subsoluri, iar apoi am înțeles că trebuie să fugim. -Pentru copil măcar? -Totul pentru copil. Și cei de acasă își fac griji pentru noi și noi pentru ei. Nu toți au putut să plece."

Cu un copil de un an și jumătate, din Odesa a venit acum cinci zile la Chișinău și această femeie. A reușit să fugă din calea atacurilor aprige dezlănțuite de forțele ruse pe teritoriul Ucrainei, însă acest lucru nu o face mai liniștită, așa cum acasă situația este incertă. Pe lângă toate grijile și copilul se îmbolnăvise, iar acum sunt internați.

VICA SEMENCENCO, refugiată din Ucraina: "Ne-am cazat în hotel și acolo sunt foarte mulți copii, de asta și toți sunt bolnavi, probabil. Crește panica. La vamă oamenii așteaptă zile întregi. Să stau cu copilul în subsol și să regret că nu am plecat, deși am putut, nu am vrut."

Balerinele, care au făcut atmosfera de sărbătoare, spun că nu au mai dansat niciodată până acum pe holurile unui spital, însă această experiență va fi una memorabilă.

SANDRA GRIGORAȘ, balerină: "Ne-am gândit că ar fi frumos să facem câțiva copii fericiți. Cel puțin pe mine baletul mă face fericită și aș vrea să împărtășesc cu toți această bucurie. - Ai mai dansat vreodată pe holul unui spital? - Niciodată, sincer, dar mereu este un început în toate."

DANIELA MARCHITAN, balerină: "Am acceptat cu mare plăcere, nu am fost împotrivă, pentru că am vrut să ajut cu ceva, să înveselesc copii."

Până acum, la Spitalul clinic municipal de copii nr. 1 au apelat 24 de mame refugiate. Jumătate dintre ele au primit tratament în spital, copii acuzând infecții respiratorii acute. Pentru a le ajuta să treacă de situația dificilă în care s-au pomenit, administrația a decis să facă un gest mai deosebit.

ALIONA ROTARI, directorul Spitalului clinic municipal de copii nr. 1: "Ce poate fi mai dramatic atunci când mama cu copilașul ajunge la spital chiar în primele zile ale primăverii, atunci când este sărbătorită femeia. În acest context ne-am gândit că suferința acestora poate fi alinată dacă aducem bucurie inimilor lor."

IRINA IAVORSCHI, șef Serviciul management, Spitalul clinic municipal de copii nr. 1: "Atunci când ai un copil bolnav ești mult mai vulnerabilă în fața stresului și încercăm cu orice ocazie ne implicăm ca să aducem bucurie pe chipul mamelor și a copiilor. - Câte mame ați făcut astăzi fericite? - În jur la o sută."