ELENA GRIGORE, locuitoare a satului Unteni, raionul Fălești: "Noi ca să ne ducem să dăm o analiză, iată trebuie să ne ducem la șoseaua care vine de la Ungheni la Bălți, noi trebuie până acolo să ne ducem pe jos, de acolo urcăm la un transport de ocazie, plecăm până la Bocșa, de acolo avem încă doi km până la punctul medical și flămândă, ca să dai o analiză trebuie să nu mănânci. Și înapoi iar așa, avem vreo opt km de mers pe jos."

Nici cabinet medical, nici școală, nici grădiniță. Cei câțiva copii din sat merg să facă carte în localitățile vecine. Totuși, în Unteni încă mai lucrează un magazin și o casă de cultură.

ELENA GRIGORE, locuitoare a satului Unteni, raionul Fălești: "Iată magazin avem, lucrează un ceas dimineața și un ceas seara. Dar pentru cine să mai lucreze? Lumea deja știe graficul și pleacă, dimineața ia o pâinică, că ne aduce pâinea marți, joia și sâmbăta."

La poartă l-am întâlnit pe Valeriu Marian, profesorul de muzică din Unteni, așa îl numesc toți sătenii. Mai târziu am înțeles de ce aștepta la poartă. Are șase copii și dorul îl macină. Privește în zare, poate or veni, dar sunt departe. „Am crescut copii pentru o lume întreagă”, spune mâhnit bătrânul.

VALERIU MARIAN, locuitor al satului Unteni, raionul Fălești: "O fată e în Israel, una în Polonia, una în Chișinău, iar băieți am trei: unul e în Franța, al doilea în Rusia și al treilea lucrează la școala muzicală din Ungheni."

Are o pensie de 2.000 de lei. Lemne nu și-a cumpărat anul acesta. Pune pe foc ce mai are prin jurul casei.

VALERIU MARIAN, locuitor al satului Unteni, raionul Fălești: "Am lucrat la școala muzicală. -Profesor de muzică? -Da, la Fălești am lucrat vreo 20 și ceva de ani, pe urmă am trecut la Ungheni, iar vreo 20 și ceva de ani. -Ce pensie aveți după atâția ani în domeniul pedagogic? -2.000. -Ce vă ajunge 2.000 de lei? -Pe cuvânt îți spun puiule, mâine vreau să merg la Fălești, dar mi-o rămas 400 de lei."

Toamna strânge nuci. Mâine dimineață va merge la Fălești să le vândă.

VALERIU MARIAN, locuitor al satului Unteni, raionul Fălești: "Am niște miez, am strâns iată de pe copăcei aceștia și vreau să-l vând și să-mi cumpăr niște brânză de oaie, că o iubesc de mic copil."

VALERIU DULAP, locuitor al satului Unteni, raionul Fălești: "Greu tare, greu trăim, strașnic. Nu-i nimic. N-avem nimic. Pensie nu primim, suntem mici de pensie. Parale de nicăieri, de lucrat nu lucrăm nicăieri. Avem acolo, în Gherman, dacă știți de satul acesta, sunt nuci, noi strângem nuci, stricăm și iată pe asta trăim."

Peste o lună va ieși la pensie, iar în vară - și soția.

VALERIU DULAP, locuitor al satului Unteni, raionul Fălești: "Iată soția trebuia să iasă la 59, ia spus că la 59 și jumătate, pe urmă la 60, tocmai la vară, ea va împlini 60 de ani. Dacă ajungem până la vară va ieși la pensie."

Exodul masiv al populației este una dintre cele mai mari probleme ale Republicii Moldova. În anii independenței țara a pierdut între un sfert și o treime din populație. Oamenii își lasă casele și pleacă în căutarea unui trai decent. Cele mai afectate au fost satele. Multe dintre ele au rămas cu o mulțime de case abandonate și cu doar câțiva locuitori.