Așadar, ieri Putin i-a acordat căpeteniei separatiste Ordinul de Onoare pentru, Atenție!, consolidarea legăturilor cu Rusia, promovarea limbii ruse și chiar apărarea adevărului istoric. Liderul barbarilor de la Kremlin l-a prezentat pe Krasnoselski chiar ca președinte al Republicii Transnistria și i-a mai mulțumit pentru „apărarea drepturilor și intereselor” locuitorilor din stânga Nistrului.

Foarte rapid, așa cum n-a mai făcut-o niciodată în cei 10 ani de când Krasnoselski conduce în mod ilegal regiunea separatistă, Guvernul de la Chișinău a reacționat. Și a anunțat că nu-i va permite lui Krasnoselski să… iasă 5 ani din Moldova.

Doar că aici apare o serie lungă de semne de întrebare. Pentru că nu prea ai cum să-i aplici o asemenea interdicție lui Krasnoselski, în condițiile în care acesta nu este cetățean al Republicii Moldova, nu are permis de ședere pe teritoriul controlat de către autoritățile constituționale și nici măcar nu este vizat într-un dosar penal. Deși ar fi trebuit să figureze în condițiile în care încalcă grav legislația națională prin separatismul pe care îl promovează.

În plus, așa-zisul mandat al lui Krasnoselski expiră peste o lună. Iar acesta, după ce a jefuit și utilizat după bunul său plac regiunea împreună cu Gușan și restul mafioților și criminalilor de acolo, nu prea mai are motive să se întoarcă la Tiraspol. Așa că poate chiar să utilizeze această așa-zisă interdicție în favoarea sa și să rămână la Moscova.

Dacă guvernanții noștri ar fi vrut să demonstreze curaj și determinare, puteau să aștepte revenirea lui Krasnoselski acasă și să-l aresteze. Pentru că, potrivit codului penal al Republicii Moldova, acțiunile lui Krasnoselski se includ în toate alineatele articolului 340, care pedepsesc separatismul. Nu spun că neapărat ar fi trebuit să se facă asta, pentru că nu cred că e cazul să se incite acum spiritele, dar în același timp nu pot fi de acord nici cu aceste tertipuri de a convinge cetățenii că se face ceva în vederea pedepsirii lui Krasnoselski, aplicându-se pedepse ipotetice care se dovedesc a fi irelevante și imposibil de pus în aplicare.

Mai mult decât atât, repet, prin această așa-zisă interdicție, mai degrabă lui Krasnoselski i se ridică mingea la fileu și i se servește un pretext de a rămâne la Moscova.

Din păcate, inacțiunile Chișinăului, în special după 24 februarie 2022, au făcut ca regimul separatist să supraviețuiască în continuare, iar liderii de acolo să agonisească zeci de milioane de dolari. Doar cât a făcut permisiunea ca uzina metalurgică să funcționeze în toți acești aproape 5 ani. Și s-o facă ilegal, în condițiile în care încalcă regulile de mediu. Uzină care funcționează chiar și acum deja și în lipsa unei autorizații de mediu. Sau faptul că sunt alimentați cu gaz în continuare dat gratis de ruși, ori că toate importurile și exporturile trec pe teritoriul controlat de Chișinău, fără a taxa deocamdată majoritatea produselor.

În schimbul acestor concesii Chișinăul nu a obținut însă practic nimic. Școlile în limba română se află sub o persecuție continuă, doar puțin peste 2 mii de elevi învățând în ele. Presa moldovenească nu are acces în stânga Nistrului, jurnaliștilor incomozi nu li se permite accesul acolo, așa cum nu li se permite nici forțelor de ordine constituționale.

În acești ani practic nu s-a schimbat nimic. Deși demult ar fi trebuit să se întâmple acest lucru. Și poate că măcar acum, în al 12-lea ceas, Chișinăul începe să pună piciorul în prag și să condiționeze regimul separatist cu acțiuni cu adevărat eficiente, care să contribuie măcar la informarea corectă a cetățenilor de acolo, pentru a-i ajuta să înțeleagă realitatea și a-i fideliza astfel statului în care trăiesc și cetățenia căruia o dețin.