O să vă relatăm istorii diferite cu un punct comun: femei care au trăit zeci de ani în abuz și au plecat abia după o viață întreagă de frică și umilință. Altele, care ajung în centre de adăpost, cu copiii în brațe, fără siguranță, fără resurse, dar cu speranța unui într-un nou început. Am vizitat diferite comunități în care violența rămâne un subiect despre care se vorbește rar, în care nu se cunoaște despre ajutor, iar tăcerea este folosită ca remediu. În lipsa informației și sprijinului, victimele rămân încorsetate în rușine, dependență și frică. Astăzi, violența nu înseamnă doar agresiune fizică. Se mută online — în telefon, în mesaje pe rețelele de socializare, în spații în care controlul și umilirea nu lasă urme vizibile, dar provoacă traume reale. Sunt Eugenia Apostu și vă invit să află, să înțelegem și să conștientizăm, în ediția de astăzi a Jurnalului Săptămânii, unde se rupe cercul vicios al violenței și cât de bulgăroasă este, în realitate, calea spre siguranță.