Așadar, propaganda rusă, pentru că ce a rămas acolo nu mai poate fi numit presă, a anunțat ieri că femeia în vârstă de 65 de ani a primit pedeapsa de 14 ani de pușcărie pentru că în februarie 2026, în timp ce-și trata bătrânețile într-un sanatoriu din Anapa, ar fi fotografiat o clădire a Ministerului Apărării și ar fi transmis imaginea în Republica Moldova, iar ulterior aceasta ar fi ajuns în posesia serviciilor secrete ucrainene.

Ce este interesant e că femeia a fost reținută prima dată abia pe 18 mai, adică 3 luni mai târziu, imputându-i-se o infracțiune de huliganism minor. Apoi la 1 iunie i s-a prelungit mandatul pe încă 15 zile, sub același pretext inventat, de huliganism minor. După ce au ținut biata femeie 30 de zile în arest și probabil au supus-o la niște tratamente cum doar barbarii sunt în stare, au acuzat-o deja de înaltă trădare. Este o procedură obișnuită la ruși, veche de decenii, prin care arestezi un om imputându-i infracțiuni minore, îl ții săptămâni sau luni în detenție, apoi îi inventezi tot felul de acuzații mult mai grave, cum s-a întâmplat în cazul moldovencei.

Care într-un timp record, de mai puțin de 4 luni, a și fost condamnată la 14 ani de pușcărie. Nu știu dacă femeia a făcut acea fotografie sau nu și dacă a transmis-o cuiva, dar haideți să facem o comparație între ce i se impută ei și cum stau lucrurile în cazul celor acuzați de trădare de patrie la Chișinău.

Cum ar fi generalul Igor Gorgan, ditamai fostul șef al armatei naționale, cel care transmitea constant informații secrete către serviciul militar de spionaj rus, legate de securitatea națională a Moldovei, vizitele delegațiilor străine în țara noastră, pregătirea militarilor moldoveni etc. Primele informații în legătură cu acțiunile de trădare ale lui Gorgan au apărut în iunie 2024, dosarul a fost trimis în judecată în toamna aceluiași an, iar 2 ani mai târziu nu avem nicio sentință. Mai mult decât atât, Gorgan se plimbă liber ca pasărea cerului și se bucură practic de absolut toate drepturile pe care le poate avea orice om în țara noastră.

La fel de liber este și Ion Creangă, cel care a fost ditamai șeful Direcției juridice a Parlamentului. Adică omul prin mâna căruia treceau practic toate proiectele parlamentare, inclusiv cele aflate la fază incpientă. Creangă este acuzat că a transmis informații confidențiale unui spion rus oploșit la ambasada de la Chișinău, Dmitri Kelov.

Și în acest caz au trecut deja mai bine de 2 ani de la începerea urmării penale și trimiterea dosarului în judecată, fără a avea vreo sentință.

Sunt două dintre cele mai relevante cazuri de spionaj în favoarea Rusiei, în care măcar se fac anumite acțiuni procesuale. Pentru că în rest, știți bine, colcăie Moldova de indivizi care lucrează pentru Moscova și toarnă pentru barbarii invadatori. Doar sutele de propagandiști plătiți regește cât fac.

Și care este tratamentul în raport cu ei, dacă ar fi să comparăm cu biata pensioară moldoveancă de 65 de ani din Rusia? Cea care din momentul arestării pentru huliganismul inventat și până la condamnarea în procesul pentru înaltă tradare nu a văzut lumina zilei, totul durând 5 luni.

Nu vreau să spun că Moldova trebuie să aplice același tratament, Doamne ferește! Suntem un stat democratic, în care fiecare om, indiferent de fapta comisă, are dreptul la apărare. Dar totuși, vorbim pe de o parte de un fost șef al armatei naționale și șeful direcției juridice a Parlamentului, cu procese ce se lungesc pe mai bine de 2 ani, ambii aflați în libertate, iar pe de altă parte de o biată pensionară fără nicio funcție importantă, condamnată în timp record la 14 ani.

Vorbim de Moldova, o țară în care există lege, democrație, libertate și din păcate o justiție mult prea umană în raport cu infractorii și Rusia, o dictatură crâncenă în care nu a mai rămas nici măcar cea mai mică boare de libertate.