Pe 2 iunie 1992, Ilie Ilașcu și camarazii săi au fost arestați de forțele separatiste susținute de GRU-ul rus și deținuți politic până în 2001. În 1993, a fost condamnat la moarte de o instanță neconstituțională, iar după intervenția comunității internaționale, a fost eliberat pe 5 mai 2001 și predat autorităților de la Chișinău și București.

În 1989, Ilașcu devine președinte al filialei Tiraspol a Frontului Popular, organizație care, în doar câțiva ani, a ajuns la peste 5.000 de membri și a devenit o forță civică majoră în lupta pentru identitatea românească. După „formarea” nerecunoscutei „republici transnistrene”, Frontul Popular a fost supus unei persecuții brutale, iar în 1992 filiala condusă de Ilașcu a fost lichidată de separatiști. Între 2 și 4 iunie 1992, Ilașcu și camarazii săi Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov-Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz au fost arestați la Tiraspol de indivizi în uniforme ale Armatei a 14-a ruse. Au fost acuzați de crime de război și terorism, în urma unui proces-controlat de Moscova. Tiraspolul a acceptat ca înainte de întemnițare, Grupul Ilașcu să vorbească cu presa.

ILIE ILAȘCU: "-Mai aveți speranță, domnule Ilașcu? -Nu. Speranță, nu. Necătând la ceea că am un sistem nervos, nu mă jelui de dânsul. Nu iubesc când sunt jelit dintr-o parte. Eu am știut, am mers la aceste chestiuni cu rațiunea trează. Și dacă ar fi să încep tot de la început aș merge tot pe această cale, poate și mai bine."

În 1993, Ilașcu a fost condamnat la moarte de o instanță neconstituțională, iar după intervenția comunității internaționale, a fost eliberat pe 5 mai 2001 și predat autorităților de la Chișinău și București. Sentința sa de moarte a rămas însă în vigoare la Tiraspol încă ani întregi. Ceilalți membri ai „Grupului Ilașcu” au fost eliberați, ultimii, în 2007.

Ilie Ilașcu s-a născut pe 30 iulie 1952, în satul Taxobeni, raionul Fălești. A fost unul dintre fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, creată într-o perioadă în care din cei peste 200 mii de locuitori ai Tiraspolului, dintre care 35 de mii de români nu aveau nicio școală, nicio grădiniță în limba română. În 1992, Ilașcu a participat la războiul de la Nistru, în calitate de comandant al unui grup cu destinație specială al Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova.

Deși era deținut ilegal, în 1994 și 1998 Ilie Ilașcu a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Ulterior, devenind cetățean român, a devenit senator în Parlamentul României și membru al delegației la Consiliul Europei. A fost o premieră în istoria continentală: un parlamentar european închis de un regim separatist. Curajul său a fost recunoscut internațional. În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Federația Rusă și Republica Moldova poartă responsabilitatea pentru tortură și privare ilegală de libertate în cazul său. Pentru sacrificiul său, Ilie Ilașcu a primit Ordinul „Steaua României” și „Ordinul Republicii”.

Potrivit familiei Ilașcu, funeraliile vor avea loc la București joi, 20 noiembrie.