Probabil unii dintre voi deja ați uitat, dar atunci Moldova avea 2 președinți, 2 premieri, două guverne. În ceea ce a semnat cel mai grav și pur în același timp act de uzurpare a puterii de stat. Pe 8 iunie 2019, blocul ACUM și socialiștii formau un Guvern și alegeau conducerea Parlamentului. Doar că, Plahotniuc, care controla în continuare toate instituțiile statului, a decis el să dizolve Parlamentul, să-l demită pe Dodon, să-l facă președinte pe Pavel Filip și chiar să anunțe și alegeri anticipate.

Totul cu largul concurs al finului Candu, al marilor juriști și deputați atunci Sergiu Sîrbu și Vladimir Cebotari și a unei Curți Constituționale din care făceau parte Mihai Poalelungi, Raisa Apolschii, Aurel Băieșu, Corneliu Gurin, Artur Reșetnicov și Veaceslav Zaporojan.

Acțiunile de atunci se numesc, conform codului penal, uzurpare a puterii de stat. Iar demnitarii de stat care comit asemenea infracțiuni extrem de grave, potrivit aceluiași cod penal, riscă pedepse cu închisoarea de la 12 la 20 de ani de pușcărie.

Pentru că dincolo de aceste acțiuni la nivel constituțional și legislativ, atunci toate instituțiile de stat erau capturate de către oamenii lui Plahotniuc, care refuzau să iasă din ele, iar împrejurul clădirilor boevicii lui Țuțu și Damir își instalaseră corturi, pentru a nu permite nimănui care nu era de-al casei accesul înăuntru.

Așadar, după cum v-am mai spus, uzurpare a puterii de stat în cea mai pură formă. În iunie 2019, la una dintre primele ședințe ale Legislativului, a fost constituită chiar și o comisie parlamentare privind uzurparea puterii de stat, condusă de către actualul ministru de Externe Mihai Popșoi, iar procuratura deschisese un dosar penal. Doar că nimic nu s-a ales nici din comisia lui Popșoi și nici din ditamai dosarul penal.

Unde suntem 7 ani mai târziu? Pavel Filip, eroul principal în acele acțiuni este bine-mersi și chiar particpă foarte des la tot felul de sindrofii organizate de către actualul Guvern, în calitatea sa de om de afaceri.

Om de afaceri de succes este și Vladimir Cebotari, ca și Andrian Candu, în timp ce Sergiu Sîrbu se plimbă cu motocicleta. Nu știu ce mai fac cei 6 judecători de la Curtea Constituțională de atunci, dar cert e că niciunul nu a avut și nu are nicio problemă cu justiția.

Acea justiție care se tot reformează de 7 ani. Care a trecut prin vettinguri, filtre și tot felul de evaluări. Dar care, iată, nu a dus la capăt un dosar penal în care lucrurile sunt atât de evidente. Este doar unul dintre exemplele de încălcări grave ale legii din acea perioadă care au rămas nepedepsite. Într-o țară în care impunitatea a devenit practic politică de stat.

Dacă vă mai amintiți, tot în iunie 2019 a mai fost adoptată de către Parlament și o declarație privind starea de captivitate a statului. Care ar și fi trebuit să stea la baza pedepsirii celor împreună cu care Plahotniuc a făcut din Republica Moldova o afacere personală. Și de acea declarație însă s-a uitat cu desăvârșire.

Da, Plahotniuc este condamnat în primă instanță și stă la pușcărie. Peste 90% însă din cei cu care a capturat și jefuit acest stat nu au absolut nicio problemă, ba chiar au redevenit între timp frecventabili inclusiv pentru actuala guvernare. Și mă refer nu doar la procurori sau judecători care au rămas în sistem, ci inclusiv la personaje din politică ce făceau parte din cercul apropiat al oligarhului.

Țara asta nu va putea să dea înainte atâta timp cât, în continuare, cei care caputrează, jefuiesc un stat, ajung până acolo în cât să uzurpeze puterea, nu pățesc absolut nimic. Pentru că acolo unde nu există pedeapsă, șansele de recividă sunt uriașe. Iar de aici survine și lipsa încrederii în instituții. Nu are cum să existe încredere și respect în instituții care nu pedepsesc infracțiuni atât de grave.